Ieri, am fost invitata la emisiunea ” Mamma Mia”, la Itsy Bitsy FM si am dezbatut un subiect foarte interesant ” Minciuna la copii”, alaturi de o moderatoare extraordinara, Simona Dragomir, mamica a doi copii minunati.

Am rememorat, in minte, cu zambetul pe buze toate “pacalelile” primite de la copii ( ai mei, ai altora). De la explozia chiuvetei, responsabila de pantalonii uzi, fratiori-bebelusi umblatori, care fac toate nazbatiile ( manaca prajiturelele toate, coloreaza peretii si trag mata de coada) la povestile legate de mancare. Cea mai comica “minciunica” legata de ora pranzului, apartine nepoticii mele dragi, Carla. Era micuta si trebuia sa manance ciorba. A pus-o sora mea ( Nicoleta) la masa, i-a pus bolul de ciorba in fata…a mancat ce-a mancat copilul, dar intre timp a sunat telefonul. In acele doua, trei minute de conversatie bolul a fost gol.

Nicoleta: Unde e ciorba? Ai mancat-o toata? ( ea chiar credea ca a mancat-o si nu-i venea a crede cat de repede)

Carla: Pai…s-a aruncat singura la cos!!!!

Copiii mici,  pana la varsta de 7 ani nu fac distinctia intre minciuna, joc sau fabulatie. Trebuie sa tinem cont de acest fapt, pentru ca micutii mai inventivi, creativi, cu o imaginatie bogata pot fi catalogati drept ” mincinosi”. Si, tocmai aceasta etichetare poate fi motivul unei transformari nedorite.  Si, poate dintr-un posibil inventator, comedian, artist putem avea …” un mic mincinos”.

Cum incep copiii sa fabuleze, pacaleasca? Nu as dori sa spun ” sa minta”,  pentru ca in primii ani de viata, cum am spus anterior, nu au constiinta minciunii.

1. Minciuna se invata. De unde? In prima faza, de la noi parintii. Nu respectam reguli ( de circulatie, civice), ii invatam sa manace frumos cand sunt musafiri la masa sau la restaurant, dar acasa nu avem nicio problema daca nu o fac. Daca au fratiori mai mici, aud cum ii pacalim pe acestia si realizeaza ca si lor le-au fost aplicate aceleasi metode. Invata ca e bine sa pacalesti cateodata, sa-ti atingi anumite scopuri, sa manipulezi. De asemenea, le spunem sa manance prajiturica de la vecina, facuta special pentru ei, sa nu-i raneasca sentimentele. Si exemplele pot curge involburat, dar mai bine ar fi sa ne gandim fiecare ce ” minciunele” folosim cu ai nostri copilasi. Cu alte cuvinte, se creaza mari confuzii in capul copiilor, dupa care invata JOCUL. ( Pentru ei la inceput e un joc )

2. Copiii mai spun lucruri pentru a obtine atentie, au vazut ei ca atunci cand sunt bolnaviori sau cand se lovesc primesc foarte multe si atunci…de ce sa nu intra in rolul acesta? Sa vada ce se intampla.

3. Copiii fabuleaza pentru a obtine atentia colegilor de scoala, pentru a se integra intr-un grup.

4. Copiii mint cand nimeni nu ii mai crede. Au auzit de atatea ori ca sunt ” mincinosi” si nici atunci cand spun adevarul nu mai sunt luati in considerare, astfel incat nu mai au pentru ce lupta.

5. Copiii mint de FRICA. Daca sunt certati frecvent, pedepsiti, nu li se accepta nicio greseala, comportamentul lor este tot timpul considerat nepotrivit, copiii nu vor mai spune adevarul. Invata ca adevarul le poate face rau.

6. Cateodata parintii sunt prea protectivi si simt nevoia sa stie mereu ce se intampla, sa controleze toate situatiile. Am auzit o poveste a unei mamici, care era panicata de eventualele boli ale fetitei. Mi-a spus intr-o zi ca fetita se imbolnavise, dar nu ii mai spusese nimic, la primele simptome si totul se agravase.

Cum putem preveni tendinta copiilor de a minti?

1. Prin exemplul personal. Trebuie sa fim modele de onestitate pentru copiii nostri, sa nu impunem reguli, pe care nu le putem respecta, sa nu incalcam reguli. Sa inspiram in micutii nostri valorile noastre – iubirea, adevarul, etc- si sa-i invatam sa le transforme in resurse, pe care le pot folosi cand au nevoie de ele.

2. Sa acceptam greselile cu mult calm si multa rabdare. Sa-i informam pe copii ca vom asculta rabdator ce au de povestit si ca vom cauta impreuna solutii sau vom fi alaturi de ei, in cautarea propriilor solutii. Sa le dam siguranta ca suntem interesati de problemele si greselile lor.

Poveste personala

Acum cateva zile, fetita mea Charlize vine, panicata toata, si-mi spune:

” Mami, trebuie sa-ti spun ceva grav. Dar, promite-mi ca nu te superi!”

” Stii ca nu ma supar, cand imi spui adevarul si ca vreau sa stiu daca te pot ajuta in vreun fel”  ii raspund

Cand m-am dus la baie, sa-mi suflu nasul, din greseala, am inghitit o bucatica de servetel.”

Aceasta era marea problema, situatia atat de grava!!! Dar m-am bucurat ca mi-a spus ceva ce ea a apreciat gresit si poate chiar periculos pentru ea. Si mare dreptate avea…cateodata minciuna sau omiterea adevarului poate pune in pericol viata unui copil. Poate ca a inghitit pastile, produse toxice sau poate a cazut si s-a lovit la cap sau poate ” n” situatii, pe care este obligatoriu sa le cunoastem. Un copil speriat, infricosat de cearta si pedepse nu va spune, din pacate.

3. Reasigurarea iubirii. Trebuie sa stie ca dragostea noastra este neconditionata. Nu are legatura cu greselile sau dificultatile pe care le intampina.

4. Incercati sa va stapaniti dorinta de control si verificati ceea ce spun copiii, doar daca aveti suficiente motive sa credeti ca nu e adevarat ce au spus.

Dupa varsta de 8 ani, copiii incep sa faca diferenta clara intre adevar si minciuna si stapanesc foarte bine tehnicile de aplicare :))))

Va sfatuiesc sa incercati pasii de mai sus…daca este un copil care minte frecvent, de multa vreme, procesul va fi mai anevoios, dar nu va pierdeti credinta. Ganditi-va ca a invatat si perfectionat tehnica in aproape 8 ani, deci tratamentul nu poate dura 1 zi. Aveti rabdare si minunile se vor petrece!

Cu dragoste si sinceritate,

Gabriela

Adauga comentariu
No Comments