M-am trezit intr-un cosmar…Dormeam bine (cred!), intr-o dimineata insorita de vara timpurie, copilul nu se mai trezea noaptea de ceva timp, asa ca recuperam cu mare pofta.

Pana in dimineata aceea stranie, cand urletul a fost infiorator, de-adreptul. M-am ridicat brusc in picioare si am fugit spre camera ei. Am crezut ca o atacase vreo insecta, poate cazuse si isi rupsese ceva…inima imi batea mai tare decat dupa vreo doua ore de antrenament cardio. Am ajuns langa patut, statea in fund si urla, m-am apropiat de ea sa vad ce s-a intamplat, dar urletul s-a amplificat: “ Lasa-ma!!!! Pleaca!!!”. “ Valeuuu…nu-i a buna…” mi-am zis in gandul meu, speriata, ingrozita de ceea ce I se putuse intampla, iar eu nu reuseam sa descopar. Am dat un pas inapoi, tremurand ca o frunza in bataia vantului, cu ochii iesiti din orbita si mintea clocotind de emotie, de frica, de nestiinta, de neputinta. Atunci a tipat si mai tare: “ Nuuuuuuuu….vinoooo!!!” Mi-a dat o speranta si am zambit in sinea mea, m-am apropiat cu mainile intinse si un zambet firav pe buze, dar emotia mea copilareasca a fost spulberata de urmatorul racnet:” Nuuuu…pleaca!!!”. Am continuat acest ping pong vreo 30 de minute…cu lacrimi mari curgand din sufletul meu…asa simteam ca ceea ce mi se prelingea pe obraji venea direct din sufletul meu sfaramat de incapacitate.Green-Pasture-Blue-Ice-Fermented-Cod-Liver-Oil
Asa arata o criza de furie a fetitei mele dulci, tipice varstei de 2 anisori. M-au luat pe nepregatite, nu am stiut ca vor incepe asa brusc, intr-o zi cu soare stralucitor pe cer. Au durat 9 luni, zilnic, cu aceeasi intensitate…intre 30 de minute si o ora, numai dupa somnul de pranz. Intr-o zi de primavera, de data aceasta, s-au dus…nu ma intrebati unde, dar au decis sa plece din familia noastra, s-or fi dus la altii? ( mai putin norocosi? )
Ce am facut eu in tot acest timp:
– Am inteles-o, citisem mult despre aceste crize si stiam ca sunt normale, astfel incat i-am validat trairile, limitand totusi actiunile. Nu am lasat-o sa se raneasca sau sa raneasca pe altcineva.
– Am iubit-o mai intens si m-am iubit pe mine mai tare, am simtit ca trebuie sa umblu la proviziile de putere, rabdare, dragoste infinita.
– Am jucat in fiecare zi acest joc al ei de “ du-te, vino”, apoi am inversat rolurile, tot la cerinta ei.
Nu stiu daca e coincidenta sau nu, dar am inceput sa-I dau suplimente de ulei de peste. Asa am simtit eu, ca se epuiza mental in timpul crizelor. Am ales varianta cea mai naturala, pe care am gasit-o, adica nu distilata, ci fermentata dupa o reteta veche de mii de ani : Green Pasture’s Fermented Cod Liver Oil.
In prezentarea acestui ulei, se spune asa:
Multe culturi antice aveau un aliment sacru, pe care se bazau pentru a avea o minte sanatoasa, un corp sanatos, dar si un spirit sanatos. Soldatilor Romani li se dadea o portie zilnica de ulei de peste fermentat. Vikingii aveau un butoi de ulei de peste fermentat, in fata usii casei. Iar unii dintre noi, sunt norocosi sa aiba o bunica cu lingura de ulei de peste, mereu dupa ea.
Coincidenta sau nu, cu baietelul meu am luat-o din pripa, si cu uleiul si cu “ terapia”. Are 3 ani acum si ‘ sa nu fie de deochi”, nu a facut niciodata crize, isi imparte emotiile in doze mai mici si le elibereaza mai “ finut”.
Imbratisari calde si dimineti insorite!!!

Adauga comentariu
No Comments