Pentru că au existat mulți părinți, care m-au întrebat la cursuri ce strategii să aplice pentru a-i motiva pe copiii lor să citească mai mult, am decis să vă povestesc strategia noastră pentru pofta de citit ( noi chiar așa o numim în familie), dar și ce cărți ne-au ajutat și ne-au devenit foarte dragi.
Copiii noștri, Charlize și Karim au pornit la drum alături de trei limbi materno-paterne…româna, engleza și araba, așa că noi am utilizat cititul și ca o mai bună deprindere a limbilor străine. Asta nu înseamnă că dacă un copil face parte dintr-o familie de o singură naționalitate, nu este benefic să i se citească și într-o altă limbă. Ba dimpotrivă, studiile arată că învatarea unei limbi straine de la o varsta frageda ofera copiilor oportunități deosebite în dezvoltarea cognitivă si imbunatațirea abilitatilor, precum si o deschidere mai mare pentru alte culturi si obiceiuri.
Așadar pasul unu:
– Evident, cititul bebelușului seară de seară, chiar dacă avem impresia că nu înțelege, constituie un ritual copil-părinte care ajută atât la formarea atașamentului, încrederii în persoana care îngrijește copilul, cât și o oportunitate de a-i deschide drumul spre misterioasa lume a lecturii.
Un mic sfat ar fi acela de a nu citi dacă sunteți obosiți sau într-o stare care nu vă permite cititul cu drag. Copiii simt starea de spirit a părinților, iar gândirea magică specifică vârstelor mici- când își închipuie un scenariu chiar dacă noi avem senzația că nu înțeleg sau că nu știu fiindcă nu le-am spus nimic- îi determină să își construiască propriile teorii despre starea prin care trece părintele, inclusiv părerea cum că cititul ar fi ceva enervant, obositor. Eu propun pentru astfel de momente, să povestim propriile noastre povești sau povești pe care le știm și le spunem cu plăcere.
Pasul doi:
Exemplul personal este o metodă eficientă de a stârni unui copil interesul pentru citit. Copiii imită acțiunile părinților și cred că sunt importanți dacă întreprind aceleași activități. Eu nu am așteptat niciodată să adoarmă copiii, pentru a putea citi o carte. Am profitat, în schimb, de ocazie să le pot arăta una dintre pasiunile mele. Așadar, când erau micuți, la somnul de prânz, le citeam povești, apoi îi anunțam că voi rămâne în cameră până adorm, citind din cartea mea.
Pasul trei:
Jocul cu cărțile: întotdeauna am fost pasionată de cititul pe roluri, ba chiar m-am visat ( cred că mă mai visez încă) dublând filme de animație pentru copii. Așa că, nu am ezitat să fac jocuri de rol, de improvizație, pornind de la povestea pe care o citeam. Un alt joc era acela de a îi lăsa pe ei să își închipuie finalul unei povești noi pe care o citeam. Jocul le place atât de tare, încât mai schimbă și la poveștile cunoscute finalul, din când în când.
Pasul patru:
Atunci când ajung la vârsta la care citesc singuri, cititul în tandem reprezintă și el un ritual copil-părinte menit să întărească relația dintre aceștia, dar și să conducă către dorința de a citi. Este mult mai ușor să pretindem cuiva să desfășoare o activitate, când și noi facem același lucru. Când vin obosiți de la școală, copiii văd părinți obosiți de la serviciu. Părinții se așează relaxați în fața unui ecran, de orice fel ar fi acesta, dar impun copiilor să își continue activitatea de studiu sau de citit.
Raționamentul devine așadar: „Și noi suntem obosiți, dar nimeni nu ne înțelege!”
Pasul cinci:
Am evitat întotdeauna mesajele toxice, de genul:
” N-am chef să citesc!”, ”Nici mie nu-mi plăcea să citesc!”, ” Ce bine că se termină școala!”, ” Lasă că vine ea școala!”, etc.
Cu toate că, de cele mai multe ori, nici nu ne dăm seama când le spunem, copiii le aud, procesează și le însușesc rapid, transformându-le în propriile lor convingeri ce le limitează viața.
Am ajuns oarecum și la pasul șase, când Charlize a început să și scrie povești, iar asta este minunat pentru ea.
Noi am utilizat mereu Cărți Usborne– suntem fanii numărul unu al acestor cărți- pe care le achiziționăm de la Elena, care este distribuitor de cărți Usborne.
Să studiezi, să citești, să pricepi lumea care te înconjoară este de cele mai multe ori o aventură, plină de mai mici sau de mai mari provocări. Certitudinea, siguranța pe care le-o putem dărui noi copiilor noștri, că le vom fi mereu alături de ei, îi poate purta cu încredere spre universul potrivit lor.
