E o zi plăcută…mă trezesc bine dispusă și fericită alături de viață ce îmi încântă simțirile…e o fetiță micuță ce crește rapid, iar mama ei e nerăbdătoare să o cunoască. O visează seară de seară, îi vorbește domol și îi citește povești nenumărate! Ce sentiment ciudat…mi-e dor de cineva pe care nu îl cunosc încă! Mă bucur că este acolo în siguranță, dar mi-e dor să îl văd în fața ochilor!

 Cred că și ea e dornică să mă cunoască pentru că se foiește în continuu de azi de dimineață, iar pe mine mă cam doare burtica. Deodată burta începe să se întărească ca un pietroi și face asta din 5 în cinci minute. E imposibil să fie contracții, sunt abia 30 de săptămâni. Cu toate astea, nu pot risca nimic, așa că îmi sun doctorul, iar el îmi spune grăbit să vin la spital să vadă despre ce e vorba.
Ajung acolo, îmi pune o perfuzie…mă simt mai bine, așa că decid să plec acasa, cu promisiunea că voi reveni dacă lucrurile continuă în ritmul respectiv. Eram convinsă că era doar o alarmă falsă și că totul va fi în regulă, dar uite că noaptea nu mi-a fost un sfetnic bun, iar contracțiile au revenit, parcă mai tăioase. Am fugit la spital, temătoare! Doctorul mi-a spus că trebuie să mă interneze, să stau cu perfuzii, pentru a întârzia cât mai mult momentul, dar…surpriză…clinica pe care o alesesem să nasc nu îmi putea oferi acest serviciu pentru că exista posibilitatea să nasc înainte de 35 de saptamâni, iar politica lor spunea altceva. Așa că am fost îndrumată spre un spital de stat pentru a mă interna acolo. Cu ochii în lacrimi, am făcut o ultimă încercare și am sunat la o altă clinică privată, le-am expus situația, iar ei și-au asumat riscul!
Au urmat două săptămâni de chin, în care perfuzia a mers fără oprire, injecțiile mi-au învinețit mâinile, iar starea mea sufletească era din ce în ce mai jos.
Din situațiile comice? Că au fost și din astea:
1. De la perfuziile respective îmi era foarte cald și stăteam cu aerul condiționat la minim rece, zi și noapte. Mama care mi-a fost alături în toată perioada asta stătea învelită cu zeci de pături. Într-o seară, când intră o asistentă și se lovește fix de priveliștea cu mama zgribulită și de gerul din camera mea, face ochii mari și întreabă:
” Ce faceți doamnă? Nu ați mai plecat acasă? apoi se întoarce spre mine și îmi spune: ” La ce mamă aveți…cred și eu că vreți să o criogenați!”
2. Cum stăteam eu așa nemișcată în pat…pentru că aveam voie doar să merg la toaletă și înapoi…simt ceva foarte cald la picioare, așa că o întreb pe mama și asistentă ce e cald la picioarele mele. Nu vreți să stiți cum li s-a desfigurat fața și cum se împleticeau una de cealaltă să ajungă mai repede la picioarele mele, pentru a găsi acolo minunea…încărcătorul de la laptop!!
Am trecut și peste asta! Două săptămâni de chin în spital, cu multe înțepături, dureri, vânătăi și frică, dar am plecat încrezătoare acasă că de acum totul va fi în regulă! Minunea a mai durat câteva zile când totul a luat-o iar cu pași rapizi…ce nerăbdătoare e fata asta a mea!!!
Doctorul mi-a spus de data asta să mă pregătesc, căci nu mă mai poate pune iar sub tratament și că cel mai probabil voi naște!
Era 12 iunie 2009, ora 10 de dimineață…știam că nasc și că nu sunt la termen! Sentimentele trăite nu pot fi descrise în cuvinte, un amalgam de dulce și amar, de frică și entuziasm, de groază și fericire! Nu m-am gândit nicio clipă că ea nu va fi bine! Am văzut-o sănătoasă și puternică și așa a fost! A fost o minune…așa au zis medicii…născută atât de devreme și fără să aibă nevoie de incubator? Un copil micuț, de 3200, dar mare pentru termenul ei și foarte țipăcioasă..medicul i-a prevestit că va fi cântăreață de operă! Mai știi…
386088_10150382483012695_1732476431_n
Aceasta este povestea mea dulce…dar câte povești sunt așa? Acum mă bucur că am fost eu cea înțepată, învinețită și suferindă pentru că….
Cea mai mare parte dintre copiii născuți prematur sunt expusi riscurilor de a dezvolta probleme severe de:
surditate, orbire, paralizie cerebrala, retard mintal.
Aproximativ 1 milion de copii la nivel international nu supravietuiesc luptei pentru viata în
fiecare an. Dar multe decese ale nou-nascutilor si dizabilitati puteau fi evitate prin luarea
unor masuri sociale, economice si legislative din intreaga lume.
Aproximativ 15 milioane de copii sunt nascuti prea devreme in fiecare an. In Romania 1 din
10 bebelusi este prematur, adica sunt aproximativ 18,000 de copii care se nasc inainte de
termen.
socksprematur
17 Noiembrie este data in care se marcheaza la nivel mondial Ziua Internationala a
Prematuritatii.
In Romania, de 4 ani, Asociatia Unu si Unu prin programul Socks for life desfasoara anual
cate o campanie de constientizare si de sporire a notorietatii in randul societatii civile a
fenomenului nasterilor premature.
Anul acesta, ONG-ul invita toti utilizatorii internetului, autoritatile, companiile dar si parintii
sa se alature efortului de constientizare si sprijinire a prematurilor din Romania.
Campaniei noastre i s-a alaturat ambasadorul organizatiei Unu si Unu, Tily Niculae care
reda cu multa emotie testimonialul din partea unei mame cu bebelus indelung spitalizat in
terapie intensiva neonatala. Este realitatea dura a zeci de mii de parinti din Romania si noi
incercam sa schimbam acest lucru. De aceea, mesajul nostru video se incheie cu un indemn
la mobilizare catre toti factorii decizionali. In felul acesta se poate instala normalitatea in
sectiile de terapie intensiva din Romania spune Diana Gamulescu, vicepresedinnte
Asociatia Unu si Unu. Mesajul video se poate vizualiza aici:
https://www.youtube.com/watch?v=6aT6zADAHGk&feature=youtu.be si ii invitam pe cei
care vor sa contribuie la sporirea notorietatii acestui fenomen sa il raspandesca pe cananlele
lor de diseminare: facebook, twitter, mail etc.
De asemenea, parintii, sustinatorii, cadrele medicale isi pot schimba poza de profil din
conturile social media prin platforma: http://twibbon.com/support/ziuaprematuritatii2
folosind hashtag-urile # 17Noiembrie # ZiuaPrematuritatii # SockforLife.
Din 2013 Asociatia Unu si Unu face se implica activ in viata familiilor cu prematuri si face
donatii in spitalele din Romania prin proiectul Fire de dragoste, a realizat, editat si donat
Ghidul Prematurului – primul din Romania, a lansat primul call center pentru parintii cu
bebelusii indelung spitalizati – Alo Prematuritate – 0800390678, a organizat Cursuri
gratuite de parenting cu sute de beneficiari, ofera in regim de voluntariat consiliere
psihologica in sectii de neonatologie, prin grupuri de suport adresate familiilor cu bebelusi
vulnerabili, se implica in proiecte de advocacy care vizeaza imbunatatirea calitatii serviciilor
de ingrijire ale nou-nascutului atat pe plan local, cat si international.
Despre Asociatia Unu si Unu
Asociatia Unu si Unu este prima si singura asociatie de parinti care apara drepturile copiilor din
sarcini multiple, prematuri si bebelusi spitalizati si ale familiei acestora, oferind suport pe perioada
spitalizarii i dupa externare. Asociatia Unu si Unu este membra a EFCNI (European Foundation forș
the Care of Newborn Infants), organizatie care aduna reprezentan i din peste 50 de tari.ț
Misiunea Unu i Unu este de a imbunatati sanatatea bebelusilor prin proiecte de preventie, informareș
si educare a societatii civile privind bebelusii abandonati, nasterea inainte de termen, oferirea de
suport prematurilor si bebelusilor spitalizati, precum si derularea de proiecte privind urmarirea,
monitorizarea copiilor dupa externare pana la varsta de 7 ani. Viziunea Asociatiei Unu si Unu este sa
devina vocea prematurilor si a bebelusilor spitalizati din Romania.
Cei interesati pot urmari activitatea Asociatiei Unu si Unu pe:
pagina sa de internet: www.unusiunu.com
pagina de Facebook: https://www.facebook.com/asociatia.unusiunu/
Contact:
Diana Gamulescu diana.gamulescu@unusiunu.com
Adauga comentariu
No Comments