A fost nevoie de un duș rece pentru a mă trezi la realitate și a constata că mi-am trăit mai mult de 80% din viață cu scopul de a fi corespunzătoare…părinților, profesorilor, prietenilor, societății.

Era o dimineață friguroasă de iarnă, acum câteva zile, când fata mea a fost lovită cu mânerul de la ușa din baie în dinte și a început să plângă foarte tare. Instinctul meu de mamă, la auzul plânsului a fost să alerg disperată să văd ce a pățit și să verific că totul este în regulă, doar că răspunsul primit a fost diferit de așteptările mele. Fata a mea a început să plângă și mai tare și să mă împingă.

” Doamne, Charlize…ce e cu tine? Cu ce am greșit?”

” Lasă-mă…ție îți pasă doar de frumusețea mea, de corpul meu…și ce dacă mi-am spart dintele – era dintele din față definitiv, care nu era nicidecum rănit, așa credea ea- și ce dacă o să fiu urâtă? Tot o să trăiesc…tot o să am și eu o viață! Ce dacă sunt urâtă nu mai trăiesc?”

Și da…avea dreptate! Îmi scăpase de câteva ori sfatul cum că ar trebui să-și protejeze dinții definitivi, că dacă se sparg sau pică așa rămân, nu mai cresc alții. Și da…îmi mai scăpaseră și alte indicii sau indicații, mai bine zis, cum că ar fi bine să poarte anumite lucruri în anumite situații sau ce e conform cu societatea în care trăim. Îi dădusem indirect și neintenționat de ceva ori senzația că TREBUIE să fie cumva ca să fie în regulă!

Cu toată dragostea și înțelegerea cu care ne creștem copiii, sunt lucruri care ne mai scapă pentru că așa am fost și noi crescuți:

  • să păstrăm lucrurile frumoase pentru diverse ocazii. Ar fi mai mult decât ciudat să ne punem rochia de seară prin casă sau să defilăm o tura printr-un mall.
  • să avem grijă cum arătăm, să ne păstrăm frumusețea, să nu ieșim ca zuza nebuna din casă, că râde lumea. Ați spune și ce e rău în asta? Eu așa sunt! Îmi place să fiu mereu aranjată, și dacă ies până la colțul străzii! Eu nu am nimic împotrivă dacă felul tău ca om este așa, dar vreau să fiu sigură că atunci când din urgență ești altfel…nu te simți rău. Ești conform cu propria trăire sau ești conform cu ce crede lumea?
  • să vorbim, să ne comportăm în anume fel pentru a nu ne face de râs. Ba mai mult, ajungem să facem toate aceste lucruri doar din dorința de a arăta că suntem diferiți sau că suntem bine.

Cei care mă cunosc știu că eu nu pun preț pe haine, bunuri materiale în general, cu toate că am participat la discuții în care oamenii își doreau să-mi expună adevărul lor general valabil: ” Draga mea, nu ai să vezi oameni cu bani prost îmbracați. Așa ceva nu există!„ , ” Păstrează standardele, corespunde, conformează-te!”Parcă îmi e și milă acum de chinul de a trăi cu o astfel de gândire. Trebuie să fie tare greu să trăiești la niște standarde pe care tu singur ți le impui, fără a avea valoare de adevăr, decât dacă tu le dai asta. Sunt convingerile cu care am crescut, pe care părinții ni le-au transmis și pe care noi le-am împuternicit, le-am declarat stăpâni peste viețile noastre. Convingerile pe care noi le avem ne limitează viața, nu ne lasă să ne bucurăm de minunea pe care o avem…posibilitatea de a trăi. Convingerile sunt niste păpușari care ne mânuie ca pe niște marionete.

convingeri

Cum ar fi dacă le-am lua la întrebări pe aceste convingeri:

  • Cine a spus că doar acolo mă pot îmbrăca așa? Cine a spus că doar anumite haine contează? Cine a spus că doar o anumită tipologie fizică e bună? Cine a spus că eu nu pot trăi așa cum sunt? Cine? Mama? Vecina? Colega? Prietena? Societatea? Cine sunt ele?Ce autoritate au?

Eu am învățat să am grijă la mesajele pe care le trimit copiilor mei, atât direct, cu toată bunăvoința de altfel, dar și indirect, prin comportamentul meu. Ei mă vedeau că eu mă conformez situațiilor, chiar dacă nu mereu îmi plăcea. Și ați zice: ce e rău în asta? Se cheamă adaptare…Eu cred că adaptare la o societate bolnavă nu e întotdeauna un semn de sănătate..Nu cred că dacă te potrivești undeva aparent, este și locul tău neapărat.

usturoi

Revenind la filosofia de viață a fetei mele, concluzia pe care eu am tras-o a fost următoare:

  • Indiferent de haina pe care o porți, de kilogramele pe care le duci, de pielea perfectă sau imperfectă, de trăsăturile specifice chipului tău, EȘTI OM, cu emoții, cu bucurii și tristeți, cu dorințe și vise, cu războaie și victorii…TRĂIEȘTI!!! Iar oamenii ar fi bine să te respecte pentru asta și nimic mai mult!
Adauga comentariu
No Comments