Eu am fost mereu sinceră cu ai mei copii, din toate punctele de vedere! Dacă m-au întrebat, le-am răspuns indiferent de întrebare, adaptând mereu explicația la vârsta lor, pentru a nu fi plictisitoare, nu de teamă! Știința a arătat că micuții iau din informație cât înțeleg la momentul respectiv.

Nu mi-am ascuns emoțiile, le-am dezvăluit mai mereu lumea mea interioară, trăirile mele, fără opreliște, pentru a mă putea vedea, simți, cunoaște mai bine. Când am fost tristă le-am spus asta și de ce, când am fost nervoasă la fel, dar și când am experimentat emoții pozitive, binențeles. La început aveam senzația că dacă tac, dacă nu zic nimic, ei nu întreabă, e bine, suntem în siguranță! Dar nu, copiii aplică ” Gândirea Magică”, atunci când nu înțeleg ceva. Așa suntem noi oamenii construiți să găsim mereu o explicație pentru ceea ce se întâmplă cu noi sau pe lângă noi.

Ca și exemple:

Dacă divorțăm, spre exemplu si nu le spunem nimic copiilor, iar ei nu zic nici ei o vorbă, nu înseamnă că suntem în siguranță. Ei își fac scenarii, negreșit: ” Poate din cauza mea divorțează că nu i-am ascultat! Mama e rea și îl chinuie pe tata! Tata e rău!”, despre sex la fel, scenariile pot fi multiple. Eu îmi amintesc de mine când eram mică că îmi dădeam propriile mele explicații și râd în hohote acum când scriu, rememorând tâmpeniile care mie mi se părea plauzibile atunci, idei cu care am trăit mult timp…:)))

Exemplele sunt multe, dar vrea să revin la Moș Crăciun! Sunt atât de multe dezbateri pro și contra dezvăluirii adevărului despre acest bătrânel simpatic. Evident că eu nu vă sfătuiesc cum să faceți, doar vă destăinui abordarea mea autentică, chiar ceea ce simt eu despre acest subiect și ceea ce le-am prezentat și copiilor mei.

craciun-2

Cu toate că am discutat de vreo 2 ani încoace despre acest subiect, Charlize a mea vrea să-i spun mereu povestea. Sâmbătă, în timp ce ne pozam costumați în personaje specifice sărbătorilor, Charlize îl întreabă pe Karim, fratele ei de 4 ani și jumătate, dacă el chiar crede că există Moș Crăciun.

” Da, sigur! spune Karim”

” Și eu cred, spune Charlize, dar nu că e chiar un domn bătrân care vine la fiecare copil în parte! Dar lasă că își spune mami ce crede și ea.”

Ce cred eu și le spun și copiilor?

Eu cred că magia este prima sursă de optimism a ființei umane, de aceea copiii cred în zâne, miracole, povești fantastice. Eu cred că e bine să le lăsăm magia copiilor până când sunt ei pregătiți să o înlocuiască cu optimismul! Eu cred în magia fiecăruia din noi. Copiii mei știu că fiecare om are o baghetă magică în interiorul lui și cu ea pot face oamenii să se simtă bine sau rău. Dacă zâmbesc, fac fapte bune văd în plan real oameni care zâmbesc înapoi, care se bucură, care se simt fericiți. Oare nu este magie să poți stârni voie bună cu un zâmbet! E felul în care decidem fiecare să ne folosim bagheta magică.

Așa că, atunci când au întrebat dacă Moș Crăciun există, eu le-am spus așa:

” Eu cred că Moș Crăciun este energia bună a sărbătorilor, este cel care aprinde bagheta magică a fiecărui om, făcându-l să fie dornic în a-i bucura pe ceilalți și astfel părinții inspirați de această energie bună a momentului își fac copiii fericiți dăruindu-le iubire, mai mult timp împreună, chiar și cadouri!”

Asta cred eu! Că Moș Crăciun există!

Adauga comentariu
No Comments