Tot zic de ceva ani, patru mai exact, ca o sa povestesc despre cum mi-am chinuit eu copilul la prima serbare.

Am căzut in plasa in care cad mai toți parintii de a pune mai sus plăcerea si dorința mea de a-mi vedea copilul pe scena, sa-i fac poze multe, sa arat la toată lume, sa ma mândresc eu cu ce minune de fata am eu!

Nu m-am gândit o secunda ca se va simți rău acolo si nici nu am întrebat-o de altfel. M-a păcălit un pic si ea ca era sufletul repetițiilor, de aceea a primit si rolul principal! Moment in care ego-ul meu a stat sa explodeze si m-a îndemnat îmbietor sa merg la o casa de moda sa ii dau comanda de un costum de regina a zăpezii, in valoare de nici mai mult nici mai puțin de 200 de euro.

Copilul era încântat de probe, de fericirea mea nebunească! Nu am vorbit o secunda despre ce crede ea despre serbare, doar daca ii place rochia…ce tare e ca o sa aiba rolul asta!

L

Si minunea s-a întâmplat! La serbare copilul a stat stana de piatra, nu a scos un cuvânt, iar când m-a vazut a început sa planga teribil pana am luat-o de pe scena!

Am vorbit mult despre acest episod cu ea si am inteles apoi ca am pus o presiune pe ea mai mare decât putea duce. Mi-a spus:

” Mi-a fost frica, mami, ca o sa-mi cada coroana de pe cap daca ma mișc, ca o sa ma împiedic de rochie daca dansez si se uita toată lumea la mine!” M-am simțit atât de proasta!!!

Am făcut totul, mai puțin sa vorbesc cu al meu copil despre ce simțea, ce își dorea!

Ce am învățat eu din povestea asta?  Ca ego-ul meu nu are nicio legătura   cu ceea ce are nevoie copilul meu. Ce imi doresc eu este foarte posibil sa nu fie ce își dorește el si e dreptul fiecăruia sa aleagă in funcție de ce poate face, de ce e capabil sa facă si de ceea ce il împlinește!

Fetita mea nu este si proprietatea mea pe care sa o folosesc dupa bunul plac! Am obligația de a-i raspunde nevoilor ei primare, de hrana, odihna, confort si nu in ultimul rând afecțiune. Dar tot efortul asta nu imi da dreptul sa imi împlinesc eu visele pe spatele ei( chiar daca totul vine inconștient, nu e ca si cum cineva își propune intenționat anumite lucruri)

Cum am acționat ulterior? Totul a decurs firesc, cu multe discuții despre ce din cum i-ar plăcea sa se desfășoare lucrurile! Nu a rămas cu o trauma si participa bucuroasa la serbări, fara frica, pentru ca am vorbit si plâns mult pana ne-am vindecat.

Daca ma întrebați cu ce s-a dus fratele ei îmbrăcat a serbare… Ei bine, cu cel mai ieftin costum de Elf, cumpărat chiar in seara serbării pentru ca atunci s-a hotărât sa meargă si nici prea multe poze nu i-am făcut!

Serbarea trebuie sa fie o sursa de bucurie pentru copii, părinți si profesori, nu o sursa de stres, de așteptări si dezamăgiri, de lacrimi amare si traume ulterioare!

Adauga comentariu
No Comments