Pentru ca nu au știut niciodată! Respectul nu se învață! Maxim se poate modela, prin exemplul parintilor sau mentorilor. Mai mult de atât, respectul este ceva ce se câștiga sau in cazul copiilor se simte. Dacă se simt respectați, respecta înapoi!

Daca le turuim noi cum trebuie ei sa respecte pe unul și pe altul, pentru ca așa e frumos…nu o vor face! Credeți ca de răutate sau din lipsa de compasiune? Nici gând! Pentru ca nu știu ce înseamnă acel cuvânt! Pana nu experimentează respectul și abia apoi le este introdus in vocabular ca termen, habar nu au ce tot îndrugi acolo cu ” fii respectuos!”

Intr-o conversatie cu bunica mea, am deschis și acest subiect:

” Mai mamaie, voi erați respectuoși la scoala?”

” Ce vorbesti tu acolo, fata draga? Eram…nu eram respectuoși, cum zici tu, nu știu…leșinam de frica când intra “domnu” in clasa sau trecea popa pe strada! Dacă zicea domnu’ ca e gardul galben, puteam sa-l văd eu roșu, ca nu ziceam nimic, ca mi-era frica ca or sa rada de mine ca sunt proasta!”

Practic dacă gândeai, vedeai, simțeai altfel decât acei oameni ” de vaza” ai societății erai un prost!

Bunica mea a fost o persoana extrem de inteligenta! Am învățat atât de multe lucruri de la ea, nu mai zic de alții câte povesti cu învățăminte au cu ea. Dar nu le zicea așa, erau doar povesti…probabil nici nu realiza ca noi învățam de la ea. Trăiesc cu convingerea ca a murit crezând ca e proasta pentru ca era diferită de ceilalți, gândea și simțea diferit, dar nu spunea niciodată!

” Dacă trecea popa pe strada și nu-l salutai, ca nu-l vedeai…te jucai și nu remarcai…dar el te vedea…te râdea tot satul! TE făceai de cea mai mare rusine! Puteai sa rămâi și nemăritată dacă te râdea satul!”

Cu alte cuvinte, copiii aia respectuoși de alta data chiar erau respectuoși? Sau erau măcinați de frica și rusine? Ca ii cearta părinții, ca se fac de ras, ca sunt prosti, ca ii rade satul…

Si au crescut și respecta ei oare autoritatea spre exemplu? Îl respecta pe polițist ca e in slujba protecției lui sau nu zice nimic de frica ca ia amenda? Contesta vreodată o idee sau tac din gura, de frica sa nu zică lumea ca sunt prosti? Înghit și merg înainte!

Din punctul meu de vedere, asta nu este respect, este frica sau rusine! Cum sa respecte ei când nu știu ce înseamnă, când nu au fost vreodată văzuți, auziți, ascultați sau respectați?

Imi aduc aminte la ora de limba romană când am venit cu propria mea interpretare, iar profesoara mi-a zis: ” E pe naiba…uita-te și tu in comentariul din carte și vezi ce scrie!”

Poate chiar spusesem o prostie, cine știe…dar cred ca putea Răspunde: ” Apreciez opinia ta și apreciez și ca ai stat și te-ai gândit pe tema asta! Hai sa vedem opinia din carte…și poate eventual dezbatem, sa vedem de ce nu e așa!” Cu siguranța nu m-as mai fi simțit o proasta și nu as fi mai murit de rusine in fata clasei, scăldată in hohote de ras.

Daca vii către un copil cu forța, cu forța ți se va Răspunde! Dacă vii ca fiind autoritatea suprema, care deține adevarul absolut și doar pe aia trebuie sa o învețe, s-ar putea sa ai o surpriza! Copiii de azi nu mai stau in banca și nu mai asculta de frica, pentru ca știu ca sentimentele lor sunt adevărate și importante!

Vrei sa știe copiii cei ăla respectul și sa-l și aplice? Arată-l, lasă-i sa-l simtă!!!

Vrei sa fie respectat? Spune-i ca respectul se câștiga! Nu se impune cu bata!!! Vrei sa fie ascultat? Asculta-l și lasă-l sa experimenteze cum e sa asculte și el pe altcineva!

Sa nu ne grăbim:

” Lasă ca fac eu asta ca tu nu știi sau ești prea mic!”

” De unde vine ploaia? Tu ce crezi?”

Aprecieaza-i și respecta-i efortul și ți-l va respecta și el pe la tău!

 

Adauga comentariu
3 Comments