Ce am învățat eu din aceasta experienta? Nota 4 la purtare… Ma mai gândesc! Știu exact ce am simțit!

Aveam minunata vârsta de 18 ani și eram clasa a XII a. Simteam cumva ca nu mai pot înghiți tot ce mi se spunea, ca nu mai aveam chef sa țin capul plecat.

Iesisem cumva din convingerea “ capul plecat sabia nu-l taie”. Am descoperit ulterior câte zicale originale au fost scoase din context, cu scop clar de manipulare. Și continuarea acestei zicale spune “….dar nici soarele nu-l vede”. Am scris articole despre alte astfel de zicale, greșit folosite sau interpretate.

Aveam dorința nestăpânită sa văd soarele! Nu mai puteam tine capul plecat nicio secunda! Nu mai suportam sa scriu ce mi se spunea, sa învăț pe derost ce nu credeam și mai ales nu mai toleram stilul autoritar și superior cu care eram tratati noi elevii de unii profesori.

Nu făceam parte din grupul copiilor cuminți. Îmi plăcea sa fac tâmpenii specifice vârstei. Fiind o persoana destul de flexibila și adaptabila, ma puteam integra relativ ușor in mai toate grupurile: de la cei mai cuminți pana la cei mai rebeli. Dar, intr-un fel, la nebunii ma regăseam mai bine.

Asa sunt și acum! Sunt o persoana relaxata și calma, dar îmi place sa fiu centrul zapacelii la petreceri. Îmi spunea o prietena: “ Fata, tu de la Maica Tereza la Madonna, poți avea orice rol.”

Nu sufăr de personalitate multipla..așa sunt eu..flexibila și adaptabila, ma simt bine oriunde as fi.

Povestea notei la purtare începe așa:

Era o dimineața liniștita de toamna. Tocmai începusem clasa a XII a și emoțiile erau la cote maxime. Ma pregăteam pentru bac și pentru admiterea la facultate ( pe vremea aia se dădea examen sa intri la facultate).

Nu eram dintre cei mai buni elevi ai liceului, dar cred ca am făcut alegeri potrivite și am învățat la ce îmi plăcea și la ce ma pricepeam eu mai bine. Asta mi-a adus a treia nota pe liceu la examenul de bacalaureat. M-am bucurat! Pentru ca eu învățam in fiecare Weekend câte opt ore pentru examenul de facultate. Mergeam la București la pregătire sâmbătă. Aveam opt ore intensive, dormeam la profesoara acasă sau la mănăstirea de pe dealul Patriarhiei ( acolo se simțeau ai mei in siguranța sa ma lase) si continuam cu alte opt ore a doua zi.

Invatam limba araba și voiam sa dau examen de admitere prin aceasta limba! Atât de nebuna eram! Erau oameni care se pregăteau ani înainte! Eu aveam doar 6 luni la dispoziție!

Dar sa revenim la liceu și la nota la purtare!

Incepusera niște bârfe extreme printre profesori referitor la opțiunea mea de a învață aceasta limba. Aveam un prieten libanez, iar gura lumii nu o putea opri nimeni. Culmea e ca pe mine nu ma deranja, ba chiar imi plăcea sa înfloresc și sa alimentez bârfele. Așa e la liceu! Trebuie sa vorbească lumea despre tine! Orice publicitate e publicitate…:)) Habar nu aveam eu ca Adulții responsabili din acea scoala trăiau real situația și probabil nutreau sentimente nu tocmai bune pentru mine.

Asadar…in dimineața aia relaxata de toamna…urma ora de latina. Profesoara era cu maxim 4,5 ani mai mare decât noi. Dar suferea intens de sindromul Autorității, trăsătura de caracter ce nu o caracteriza, in speța. Elevii au mirosit din start acest aspect și evident ca nu erau foarte drăguți cu ea. Ea tipa și amenința cu note, noi mai tare ne făceam de cap. Numai de un patru la latina nu ii pasa cuiva. Așa ca a trecut domnișoara la măsuri concrete: 2 și 3 in catalog și….fel de fel de apelative!

Firul meu s-a rupt când a făcut-o pe una dintre colegele mele nesimțita ca nu avea burete și creta. A amenințat-o ca ii pune 2 pentru asta și a continuat sa ii spună ca este nesimțita.

M-am ridicat din banca și am întrebat-o:

” Domnișoara, dar sa pui 2 unui elev la o materie pentru ca nu are burete și creta cum se numește?”

Evident ca a înnebunit! A început sa tipe ca am făcut-o nesimțita! Da, la asta m-am gândit! Ca este nesimțita ca pune 2 pentru burete și creta! Dar cuvântul nu l-am folosit. Am avut ceva mai multă stăpânire de sine ca ea.

Ati intreba de ce am decis sa spun asta și nu am raportat dirigintei. Poate ca era mai bine. Povestisem atitudinea ei și metodele ei “ ortodoxe” și pedagogice altor profesori, dar nimic nu se întâmplase.

Am plecat liniștita acasă, doar ca sa aflu a doua zi ca eram propusă la scăderea notei la purtare.

Nu am fost chemată in consiliu, nu m-a întrebat nimeni niciodată oficial, pe mine sau pe colegii mei, ce s-a întâmplat. Povestea a fost spusa de ea, in termenii ei și judecată de alți Adulți in funcție de credințele și convingerile lor( mulți dintre ei nici nu știau cum arat).

Am primit 4 la purtare pe primul semestru! Am aflat ulterior ca au vrut sa dea un exemplu, ca la noi in liceu nu se glumeste!

Si pe cine au decis ei sa folosească?

Un elev care nu mai primise vreodată mustrare sau avertizare. Sărise de la 12 ani de 10 la purtare direct la 4 și asta nu punea nimănui un semn de întrebare.

Un elev in clasa a XII a, care nu era deloc prins in stresul anului respectiv.Sigur, ei fiind foarte pregătiți din punct de vedere pedagogic și psihologic, voiau sa îmi facă un bine, sa ma caleasca pentru viața! Vezi sa nu!

Si pentru ca erau determinați sa-mi crească gradul de rezistența la frustrare..:) au decis sa facă tot posibilul sa îmi pună 9 la purtare pe semestrul doi. Dacă acest lucru s-ar fi petrecut, as fi rămas repetenta!

Pentru ca nu au găsit oportunitatea, profesoara de franceza a decis sa scadă nota la purtare la tot rândul pe care ma aflam. Nu cred ca mai trebuie sa Menționez stresul la care am fost supusa, lacrimile și chinul interior  prin care am trecut. Am scăpat! Am trecut clasa! Am luat 9,83 la bac și am intrat a 5 a la facultate, susținând acel examen scris la limba araba.

Ce am învățat din aceasta experienta?

1. Ca oamenii se angajează unde apuca, serviciu sa aibă. Si uite așa, ne dam copiii pe mana orișicui.

2. Ca oamenii judeca fără opreliște conform convingerilor lor sau conform propriului scenariu de viața.

3. Copiii nu învață nimic din pedepse, nimic care sa le construiască un comportament util lor sau societatii. Ca de învățat, învață multe: sa minta, sa se ascundă, sa nu le mai pese.

4. Cel mai important lucru pe care l-am învățat este sa ascult orice om. Lucrez și eu intr-o scoala acum. Și da, ii înțeleg pe profesori ca sunt deranjați de anumite comportamente. Dar dacă iei copilul deoparte, dacă ii cunoști povestea lui personala, daca ii dai șansa sa repare, lucrurile se schimba! E greu? Este! Pentru ca povestea si scenariul lui de viața continua si mereu se va întoarce la vechile deprinderi. Dar tu, adultule, tu țineți stăpânirea de sine! Ia toate măsurile amiabile, avertizează copilul, părinții, consilieaza și mediază situația! Se vor supăra oameni pe tine? E foarte posibil…poate parinti, poate alți profesori, dar asta e! Alege sa fie unii suparati pe tine, dar ajuta copilul! O iasa mereu bine? Poate ca nu! Eu am trecut prin situații in care unii oameni au contestat alegerile si deciziile mele. Dar eu știu ce a fost pe primul plan in capul meu: COPILUL!

Adauga comentariu
No Comments