Cu toții am sesizat, realizat faptul că fericirea este diferită de la om la om. Fiecare are felul lui de a-și îndeplini dorințele, de a-și seta obiectivele în așa fel încât starea de fericire să apară în calea sa. Dar oare care este explicația fiziologică?Aristotel împărțea, de mai bine de două milenii, fericirea în patru forme, acestea ținând cont de concordanța dintre activitatea sufletului și virtutea ființei umane.

  1. Laetus– fericirea derivă din obținerea de bunuri materiale. Este genul de fericire de scurtă durată, în strânsă dependență de achiziționarea de noi și noi obiecte. Imposibilitatea sau perioada de așteptare pentru obținerea acestora poate fi caracterizată de stare de neliniște, chiar tristețe.
  2. Felix– este fericirea care vine din gratificarea-validarea propriului ego-propriei persoane, in raport cu ceilalți. Simpla posibilitate de a nu fi primul poate aduce stare de frustare, de anxietate.
  3. Beatitudo– este fericirea obținută din ajutorul care este dat celorlați, dorința de a schimba lumea- de a o face mai bună. Acești oameni simt nevoia de a fi însemnați, de a conștientiza că viața lor are un sens pe această planetă. Imposibilitatea de a-i schimba pe toți, de a salva lumea le poate aduce stări de nervozitate și senzația că nu sunt înțeleși sau apreciați.
  4. Sublimo Beatitudo– Fericirea vine în acest caz din simplul fapt de a fi o persoană morală/etică. Acești oameni simt fericirea din posibilitatea de a oferi dragoste necondiționată atât propriei persoane, cât și celorlalți. Sunt de obicei oameni care își cunosc bine valorile si traiesc în armonie, reusind să le întegreze. Sunt foarte puține lucruri care ar putea să îi întristeze.

Asta spunea filosofia lui Aristotel. Dar neuroștiințele sunt și capabile să demonstreze fiziologia acestor diferențe, felul în care oamenii privesc si simt fericirea.

      1. Placerea

Fericirea obținută din micile plăceri materiale sunt legate strâns de sistemul dopaminei ( neurotransmițător ce controlează capacitatea de a simți durerea, de a experimenta plăcerea și este implicat în procesul dependenței). Toate plăcerile și recompensele sunt asociate cu dopamina.  Astfel, oamenii care se regăsesc în acest tip de fericire se concentrează pe minimizarea durerii și sporirea plăcerii.

      2. Succesul

Spiritul de competiție este asociat cu sistemul testosteronului. Pe de altă parte, dacă competitorul este foarte puternic adrenalina își face și ea apariția. Genul acesta de persoane sunt stimulate de succes, câștig și luptă.

     3. Însemnătatea

Ajutorul semenilor și cooperarea sunt asociate cu sistemul oxitocinei. Toate formele de bunătate, nevoia de a forma legături și conexiuni se întâmplă ca rezultat al oxitocinei și vasopresinei.

    4. Virtutea

Moralitatea și integritatea sunt asociate cu serotonina. Serotonina este implicată atât în atenția sporită de a nu face rău, cât și în asigurarea corectitudinii.

Cu alte cuvinte, fiecare om este construit într-o anume tipologie. Nu există o variantă bună și alta foarte bună, din punctul meu de vedere. Cu siguranță, momentul în care oamenii simt fericirea, indiferent de unde vine aceasta, este la fel de intens pentru fiecare. Nu cred că există varianta în care cineva este tot timpul fericit, fiind ființe sociale și fiind bombardați zilnic de mediul în care trăim.

Cred, în schimb, că este bine să știm cum ne influențează fiziologia corpurilor noastre pentru a știi cum să gestionăm momentele în care trăirea stării de fericire nu ne este la îndemână. În special, dacă aceasta este în strânsă dependență de lucruri materiale.

Și mai cred că refacerea legăturii spirit-trup poate regla felul în care privim și ne simțim în propria noastră viață. De multe ori, ne simțim deconectați de propriile corpuri. Trăim mult în capul nostru. Gândim mult și simțim puțin. Un exercițiu care m-a ajutat pe mine și pe cei cu care lucrez în terapie a fost simpla utilizare a unei întrebări:

” Unde simți în corpul tău asta?”

Putem folosi această metodă și cu micuții. Când experimentează emoții de supărare, tristețe, fericire, când vin să ne povestească un episod plăcut sau mai puțin plăcut, putem lăsa la o parte detaliile raționale- cum a făcut, cine, de ce?- și armoniza gândirea cu emoția.

Să luăm un exemplu concret:

Vine micuțul acasă trist că nu s-au jucat copiii cu el. În loc să îl întrebăm cine, cum, în ce fel, în loc să îi dăm sfaturi despre cum și ce ar trebui să facă, am putea să îl întrebăm simplu: ” Unde simți tu asta în corpul tău?” 

Este o metodă ce îi ajută pe copii, și nu numai, să se împrietenească cu propriile lor corpuri și emoții. Îi scoate din problemă și rațional. Îi întoarce la energia emoției din corpul lor și, astfel,  au mult mai multe șanse să o descarce.

Fie că e vorba de tristețe, frustare, furie, fie că e vorba de bucurie sau fericire, în momentul în care ne împrietenim cu apariția emoțiilor în corpul nostru, le putem gestiona cu mai multă ușurință. Mai mult de atât, realizăm că momentele dintre stările de fericire sunt și ele firești și nu mai alergăm nebunește după următoarea stare de fericire. O așteptăm cuminței cu încredere că ea face oricum parte din noi!

 

Adauga comentariu
No Comments