Nu mă plimb după copii prin parc, cu mâncare sau indicații. Îmi place să cred că odată ce i-am informat despre cum ar trebui sa respectăm natura, oamenii care muncesc pentru curățenia parcului, pe ceilalați care vin să se bucure de parc, știu ce au de facut, deci nu mai intervin la tot pasul. Îi las să se bucure de joc.
Cred că cel mai simplu răspuns la întrebarea ” Câte NU-uri aude un copil zilnic?” este chiar propria noastră experiență vizavi de acest cuvânt sau laitmotiv al existenței noastre. Statistica zice sute, iar noi putem confirma. Dar oare de ce ne vine atât de firesc să spunem nu?
Sunt aproape cinci ani de când mergem agale pe același drum, spre aceeași școală! ” Ești mulțumită de școală?” mă întreabă lume..”sunt totuși cinci ani…dacă nu ați schimbat….” Există oare școală perfectă, învățător sau profesor perfect? Perfecțiunea pune presiune pe oameni, îi face să reacționeze emoțional la orice stimul în loc să acționeze rațional. Eu am căutat ca școala copiilor mei să fie bună pentru ei și abia apoi să mă mulțumească pe mine.
Gustul amețitor de scorțișoară, nucă și inelușe pline de iubire trăiește în simțurile mele mai viu ca niciodată.
Îmi amintesc atât de bine primul început de primăvară petrecut în calitate de mamă. Aveam un bebeluș de aproape nouă luni, pufos și cu miros ademenitor, stimuli ce făceau creierul meu să fie într-o constantă stare de beatitudine. Sau cel puțin așa credeam eu, pentru că începusem să am zile pline de o tristețe de neînțeles. Chiar mă simțeam vinovată! Cum puteam să fiu tristă când aveam ce îmi dorisem atât de mult? Ștergeam repede gândurile cu o forță de neimaginat și îmi continuam rutina de mamă.
Eu cred tare mult în ritualuri, în special, în relația cu micuții. Ritualurile pot întări relațiile și pot crea un cadru de siguranță. Am învățat asta de la bunica mea, simțind, nu primind teorie. Ulterior, în formările pe care le-am făcut am înțeles și partea de teorie din spatele acestui concept.
În ultima perioadă, văd din ce în ce mai mulți copii presați să devină independenți, să doarmă singuri, să mănânce singuri, să meargă, să vorbească, să se ducă la toaletă, totul cât mai repede și exemplele ar putea curge cu o abundență care ar depăși Cascada Niagara. Noi, părinții, ne dorim să avem copii independenți deoarece credem cu tărie că succesul lor constă în dobândirea acestei calități, resurse, abilități.
Trecuse deja un an de când mă simțeam tristă. Era momentul să-mi pun viața cap la cap. Dar de unde să încep? Nici nu știu ce am! Știu că am devenit mama și că asta mi-a schimbat total sensul pentru care respiram zilnic. Mi l-a schimbat în bine, era ceva mai mult decât până acum, sunt două suflețele care licăresc fericire în fiecare secundă! Și atunci de ce sunt tristă?
Este oficial!!!
Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat astăzi, 16 noiembrie 2016, legea care prevede că 1 Iunie – Ziua Copilului este sărbătoare legală în care nu se lucrează.