Castigator: Zorelia Mosor!
Când eram eu mică, în seara de Ajun de Crăciun, mă îmbrăcam cu cele mai călduroase pijamale. Îmi amintesc că mirosea a cozonac, a vin fiert și cumva a scorțișoară. Poate de la ceai, de la orez cu lapte sau poate de la vinul fiert!
A sfârâit puternic! Erau lacrimile mele pe plita încinsă! As fi vrut sa le șterg, dar mâinile îmi erau pline de aluat, iar sunetul acela îmi ilustra exact starea de spirit!
Suntem impecabili în arta de a ne proteja copiii, câteodată căzând în patima exagerării.
Am adormit cu o emoție asemănătoare celei din clasele primare. Urma să plec în excursie cu autocarul să vizitez o fabrică.
Trăim încă intr-o lume sarac dezvoltată emoțional.
La un moment dat al relației dintre mine și soțul meu, ce durează de mai bine de 14 ani, am simțit ca nu ma mai iubește.
Erau cele mai bune batoane de susan cu miere pe care le gustasem vreodată. Așteptam să ajung acasă, să-mi întind picioarele istovite pe canapeaua din intrarea în cămin și să simt gustul plin ce îmi îmbata simțurile un pic cam pustiite. Nu era ușor sa fii studentă într-o tara atât de diferită! De abia mă obișnuisem cu plecatul din casa parintilor, unde mai toate gusturile îmi erau împlinite.
Sunt convinsă că micutii au nevoie de mult timp sa realizeze raul cauzat atunci când agresează alt copil.
Era un doar un micuț băiețel ca oricare altul, cu obrăjori bucalati precum un ursuleț de plus pufos. Lumea ii spunea Motanas. Buclele lui bălai și răzvrătire erau irezistibile! Ți-ai fi plimbat degetele prin ele o vesnicie și încă un minut.
Când eram noi mici, nu mai citea bunica nicio carte despre cum se cresc copiii! Își vedea femeia de treaba, noi creșteam pe lângă casa omului și dacă o mai luam pe arătura, primeam sfânta corecție sa știm sa nu mai facem!