Ca orice poveste începe cu ” a fost odată” dar nu ca ”niciodată”, căci nu e nimic nefiresc în a plânge, nu-i așa? Doar că fetița din povestea noastră plângea mai mereu, nu doar când simțea că lucrurile nu ies așa cum și-ar dori. Plângea când își lega șireturile, cu toate că făcea lucrul acesta tare bine, plângea când ajungea în parc și spunea că ea nu poate să se joace, chiar dacă de obicei reușea. Plângea că nu poate să-și pună ciorapii, că s-a udat pe rochiță, că nu merg cariocile, că nu reușește la puzzle sau la lego, că cerealele sunt prea moi sau laptele prea rece.

No Comments