Tantrumurile sau crizele de furie sunt firesti in vietile noastre, cu atat mai mult in vietile copiilor nostri. Ele sunt mecanisme de eliberare a tensiunii.
Acest mecanism apare atunci cand am uitat, nu am putut, sau am fost opriti sa folosim mecanisme mult mai simple de detensionare, cum ar fi plansul.
Noi, parintii, gestionam cu greu reactiile copiilor nostri, ce au o conotatie negativa – plans, furie- ba chiar ne este foarte frica de ele. Avem senzatia ca acestia isi fac rau, atunci cand le pun in practica. Nimic mai fals.
Natura ne-a inzestrat cu aceste mecanisme de detensionare, potrivite atat pentru momente in care suntem tristi, cat si atunci cand suntem bucurosi.
Cand suntem fericiti, entuziasmati, radem, vrem sa vorbim, sa spunem tuturor despre bucuria sau reusita noastra. Asa cum este natural sa lasam oamenii sa se bucure prin ras, la fel de firesc este sa-i ajutam sa-si exteriorizeze si sentimentele sau trairile pline de tristete, frustrare.
Crizele de furie la copii apar, de obicei, atunci cand cei mici nu au fost lasati sa planga, sa-si exteriorizeze trairile sau nu au fost ascultati. Ei strang multa durere, frustrare, tristete, chiar disperare si izbucnesc cand nu mai au alta solutie – o situatie similara cutremurelor, sa spunem asa. Daca sunt mici si dese, cel mare intarzie.
– See more at: Aici- sursa Itsy Bitsy
