Te simți neînțeles? Ba chiar marginalizat, luat în derâdere sau chiar etichetat, catalogat pentru că vrei ce e mai bun pentru tine, copiii, familia ta?
Ei bine, este unul dintre cele mai dezbătute subiecte de la cursurile mele de parenting! Atât de multe mame, în general ( nefăcând discriminare pentru că sunt și tătici așa și voi vorbi și despre asta), se simt de-adreptul încolțite pentru că vor să își ia rolul în serios. Ce rol? Acela de a trăi sănătos alături de familie! Și nu sunt puse la zid doar de necunoscuți, colegi de serviciu sau vecini. De cele mai multe ori, chiar membri familiei nu le acceptă decizia. Și mai mult de atât, le ceartă, le spun că nu e bine ceea ce fac, le etichetează, ba chiar le insultă considerându-le nebune!
Hai să trecem la exemple concrete ca să putem înțelege mai bine:
Elena ( personaj fictiv) este mama a doi copii, soție iubitoare, prietenă, un bun coleg de serviciu. Ea a decis să își hrănească copiii cu mâncare cât mai sănătoasă, gătită în casă, să își lase copiii să își urmeze fiecare pasiunea, în ritmul lui, să aibă atitudine proactivă față de ceilalți membri ai familiei, colegi, societate. Pentru asta ea citit și citește mult, merge la terapie, cursuri de dezvoltare emoțională, face meditație! Am spune că trăiește ZEN alături de familie! Cu toate acestea, de ce se lovește ea zilnic?
Din partea soțului:
” Hai dragă, iar fac ăștia mișto de tine cu mâncarea lor sănătoasă? Parcă erai mai deșteaptă!”
” Bine că lași copiii așa liberi…o să ajungă rău, ai să vezi! Cu metodele astea moderne ale tale stupide!”
” Copiii vecinilor știu si engleză, franceză…fac înot, tenis…ai noștri rămân proști…trăim într-o lume competitivă! Ce înseamnă asta cu ritmul lor? Să trăiești trebuie să știi să le faci pe toate…auzi tu, ce prostie…ce le place, ce li se potrivește…!!!”
De la familia lărgită:
” Hai dragă, că noi am mâncat de toate și am ajuns la 90 de ani! Nu mai știu ăștia cum să păcălească oamenii, să le ia banii!”
” Copilul trebuie să mai știe și de frică, rușine..tu ești șefa lor…nu ei șefii tăi…ai să vezi ce o să se aleagă de capul lor!„
Din partea colegilor:
” Bei cafea??? E BIO? Hahahaha!!!”
” Stați puțin să facă colega meditație…să ne dea sfatul potrivit!”
Iar exemplele ar putea curge abundent până ne-am simți sufocați de-adreptul!
Iar ea, Elena, plânge și se întreabă de ce nu este relaxată și fericită când ea se chinuie să crească alături de familia ei sănătos?De ce nu este apreciată?
Nu există o soluție universală, dar vă pot istorisi povestea mea, cum am trecut eu peste acest val uriaș, plin tumult sufletesc, împachetat în relaxare, în” știu eu mai bine” pentru tine!
1.Ultimul lucru la care trebuie să te gândești este la cum ai fost etichetat: ” Prost, prostit, nebun, etc”
2. Asumă-ți faptul că ai ieșit din zona de comfort a ta și a celorlalți: pentru ceilalți e foarte ușor să trăiască așa cum au mai trăit, să mănânce la fel, să gândească la fel, să fie relaxați în bula lor! Nu sunt încă pregătiți să iasă din zona lor de comfort!
3. Nu este obligația ta să îi scoți pe ceilalți de acolo, să îi sfătuiești, să salvezi omenirea! Oamenii vor urma singuri modelul tău dacă văd că funcționează! Eu am o zicală: ” E greu să umpli un pahar care este deja plin!” Pentru ca cineva să își însușească niște noțiuni noi, e necesar să se golească de credințele, convingerile care îl țineau în cerc până atunci. Iar tu, om bun, care ai decis să te golești de ceea ce te limita și să te umpli de o nouă cunoaștere, de ce te-ai încărca, împovăra cu sarcina de le vărsa și celorlalți paharul? Fiecare este responsabil de propriul vas și fiecare îl va descărca când va fi pregătit! Nu poți pansa o rană fără să o cureți, altfel se va infecta și mai tare! La fel și emoțional…nu poți citi și schimba lucruri fără să vindeci rănile de până atunci!
4. Citește, învață în continuare, mergi drept și nu demonstra nimănui nimic! Ce-i care vor să vadă, vor vedea…se vor schimba privind modelul tău! Ceilalți sunt liberi să râdă, să facă mișto, să eticheteze! Cum îi spun și fetiței mele: ” Cel care lovește, rănește are o problemă…nu tu! Tu ești așa cum ești, nu cum spun alții! Frumusețea, bunătatea stă în ochiul celui care privește! Fiecare vede, gândește cum poate! Atâta știe, atâta poate!”
5. Este benefic ca ai noștri micuți să fie expuși la cât mai multe tipologii ( excluzând cele abuzive), nu doar la a noastră! Ei vor învață să înțeleagă fiecare om, cum și cât poate el să facă! Se vor întoarce mereu la tipologia care îl hrănește sufletește! Este perfect firesc ca părinții să aibă stiluri diferite! Si ei vor trăi într-o lume plină de tipologii umane diferite: E mult mai bine să le cunoască atunci când sunt micuți, decât să treacă prin frustrarea adultului păcălit. Ce aș sfătui? Să nu ne pierdem energia intrând în conflict, ca el să facă ca mine, iar eu ca el. Să ne consumăm energia făcând cât mai bine ce facem noi!
6. Spune-le celor care au păreri diferite de ale tale că le apreciezi, dar apreciezi mai tare dacă și le expun în privat și nu de față cu copiii! Așa cum tu nu obligi pe nimeni să se schimbe și ceilalți trebuie să accepte felul pe care l-ai ales tu ca stil de viață! Eu i-am spus soțului mei, spre exemplu, că sunt dispusă oricând să îi las lui copiii în grijă, dacă este sigur că metoda lui este mai bună. Timpul a arătat că copiii au crescut frumos și în stilul ăsta modern, atât de controversat…fără lecții de ” de toate”, fără a merge la aceeași școală, fără a fi supuși sau dresați!
7. Nu intra în conflict cu cei care nu sunt de acord cu tine și nici nu le băga pe gât ceea ce faci tu! Ai muncit prea mult pentru tine ca să strici totul certându-te cu ceilalți.
Ce fac eu?
Îmi continui bine merci stilul pe care l-am ales și surpriza este că și ceilalți s-au modelat după mine ( nu în totalitate evident).
