Despre mâncatul emoțional cu Florina Badea, Health Coach

Despre mâncatul emoțional aș putea scrie romane, atât de specialitate, cât și din viața și experiențele mele. Vă spun doar una și apoi vă invit cu drag să citiți interviul cu Florina.

Plângeam mult când plecau părinții sau Mamia mea dragă, plângeam și când mă certam cu prietenii, când mi se stricau jucării, când nu găseam lucruri, când eram frustrată la școala și tot așa. Emoțiile mele nu erau niciodată timide și se cereau scoase la iveală, descărcate. Imi amintesc bine că prima întrebare care mi se punea era: ” Ți-e foame?” apoi fără neapărat un răspuns din partea mea urma: ” Sigur îi e foame copilului ăsta, nu vezi cum plânge, de când n-o mai fi mâncat?”

Îmi dădeau să mănânc printre sughițuri, iar eu mă opream evident la un moment dat, iar ei erau convinși că asta fusese problema. Și acum dacă îi întrebi spun că plângeam de foame, că eram ”scarandivă” și ajungeam să mor de foame. Eu nu sunt supărată pe ei, știu că mă iubeau și asta credeau ei că e soluția potrivită și o aplicau cu cea mai mare dragoste.

Încet încet, am dezvoltat o relație ciudată cu mâncarea, în special în momentele intens emoționale. În adolescență și la prima tinerețe :))) mă răzbunam pe ea. Puteam sta zile întregi nemâncată dacă eram supărată, doar cu apă! Voiam să îi arăt eu ei că nu e soluția și să vadă lumea întreagă cât de mult sufăr eu. Înaintând în vârstă și punând stop lacrimilor am revenit la buna mea prietenă, mâncarea, atunci când emoțiile mă cuprind mai ceva ca o gheară metalică, puternică. Vreau să plâng, nu pot și mă apucă foamea și poftele!

Acum sunt în plin proces terapeutic și știu că voi fi din nou prietenă cu mâncarea , deja cochetăm intens…și lacrimile mă ascultă mai mult și vor să se elibereze…e doar un proces!

Dar știți ceva? Care credeți că este prima întrebare care îmi trece prin minte când îmi aud copiii plângând? Le-o fi foame? Și parcă mă și aud : ” Ți-e foame? Vrei să mănânci ceva?” Și când erau bebeluși eram tentată să le ofer laptic sau suzeta, dar mereu mă opream spunându-mi:” Sunt în regulă, nu de mâncare au nevoie…le e foame de dragoste și afecțiune.”, iar brațele mele își făceau mereu efectul!

Cum ne poate ajuta un specialist în nutriție în privința mâncatului emoțional?

Cred că mâncatul emoțional ar trebui privit cu mai multă atenție. Sigur că, la un nivel, cu toții ajungem să mâncăm emoțional. Mâncarea este cea mai la îndemână mângâiere, frigiderul este întotdeauna plin de produse, iar vitrinele magazinelor ne îmbie la tot pasul. În era în care trăim, puține sunt lucrurile la care să poftim și să nu le avem. În felul acesta ajungem repede să nu mai avem control, iar kilogramele în plus nu întârzie să apară. Din păcate, abundența de care suntem înconjurați, dar și provocările lumii contemporane, au dus la creșterea obezității pe plan mondial și, mai îngrijorător, a obezității infantile. Mâncatul emoțional este și el deci un factor care a contribuit la obezitate, așa că trebuie privit cu mare atenție și tratat de către specialiști, nu de către cei în nutriție, dacă mă întrebi pe mine. Pentru că vorbim de emoțiile oamenilor, de copii care suferă și își găsesc alinarea în mâncare, iar mâncatul compulsiv ascunde de obicei răni mari, care au nevoie de îndrumare atentă a unui psihoterapeut. Știu că cel mai greu este să recunoaștem că nu mâncăm pentru că ne este foame, ci pentru că ne simțim copleșiți și devorăm o cutie de înghețată în loc să sunăm pe cineva cu care să vorbim. E mai simplu să îl alinăm pe un copil care a suferit dezamăgiri la școală cu o prăjitură, decât să stăm de vorbă cu el sau să mergem împreună la un specialist. Dar realitatea este ca ”tratarea” aceasta cu dulciuri are efect de calmare pe moment, însă produce dependență și duce la dezechilibre mari pe termen lung.

 Ce înseamnă sa mănânci sănătos?

Circula ideea conform căreia să mănânci sănătos este greu și scump. Ceea ce îți pot spune din experiență este că e fals. E drept că, la început, până se schimbă obiceiurile și obișnuințele, poate părea un pic de bătaie de cap. Dar, după o vreme, ne vom obișnui – este doar o chestiune de exercițiu. După mine, să mâncăm sănătos înseamnă să  facem alegerile cele mai bune în fiecare context de viață în care ne aflăm. Nu sunt adepta ideilor radicale și nici a extremelor, nu le promovez pentru că știu că nu se potrivesc pentru toată lumea – mă refer la stilul de viață vegetarian, vegan etc. Poate și pentru că eu nu cred în ele. Dar este doar părerea mea, cei care îmbrățișează aceste stiluri o fac după o convingere proprie, asumat și informat, îmi place să cred.

Și ca să revin la întrebarea ta cu un răspuns concret, plecând de la ideea ca a mânca sănătos pentru mine înseamnă să faci cele mai bune alegeri în fiecare context de viață în care te afli, îți voi da un exemplu. Noi mâncăm pâine acasă doar ocazional. La fel și în ceea ce privește orezul, pastele sau cartofii. Alimentația noastră se construiește în jurul legumelor, la care adăugăm proteină animală diferită (carne, lactate, brânzeturi, ouă). Recent am fost în vacanță în Spania, unde știți care sunt preparatele de bază – paella e la loc de cinste. De altfel, multe dintre țările din Europa sunt deficitare când vine vorba de meniu variat și cu adevărat sănătos. Mai ales când călătorești, opțiunile sunt limitate. Oamenii aleg sendvișuri pentru drum și preparate din restaurantele locale, cu ingrediente pe care de multe ori nu le cunosc, sosuri cu zahăr și multă sare. Câteva zile în vacanță aduc după ele kilograme în plus, apetit ridicat pentru dulciuri și probleme digestive. Ce am făcut eu? Am ales să prepar la micul dejun salate cu pește, iaurt și fructe locale, iar la mesele principale am ales supe și fructe de mare simple, fără orez. Ceea ce vreau sa ilustrez este că depinde de noi să facem alegeri sănătoase și în astfel de momente, în care nu prea avem de ales – pentru că nu putem nici sta nemâncați, dar nici să abdicăm de la modul nostru sănătos de alimentație.

Regulile generale de mâncat sănătos sunt așa:

• Disciplină a meselor principale și a gustărilor, dacă simțim nevoia și de ele;
• Spuneți nu ronțăitului între mese, în afară de cele 2 gustări (în prima și a doua parte a zilei);
• Reducerea cantităților de mâncare;
• Atenție la calitatea alimentelor – foarte important;
• Reducerea către eliminarea treptată a cantității de alimente procesate – cele din supermarket sau cele din restaurantele fast food;
• Sucurile și dulciurile să fie gustări ocazionale, nu parte din meniul zilnic;
• Construirea meniului în jurul legumelor;
• 1-2 zile pe săptămână fără carne;
• Alternarea consumului de carne roșie cu cea albă;
• Atenție la alergii și intoleranțe și produsele care le pot provoca sau întreține;
• Gătitul acasă este foarte important – ne ajută să controlăm cantitățile de sare și zahăr;
• Hidratare zilnică, în funcție de numărul de kilograme (consultați medicul);
• Excluderea zahărului din alimentația zilnică – am scris un articol pe larg pe acest subiect

Dacă reușim să păstrăm regula 80/20, este în regulă. Adică în 80% din timp să facem alegeri sănătoase și să ne permitem doar 20% să derapăm. Derapajele acestea pot fi: sărbători, aniversări, Crăciun, Paști, un weekend mai special.

 Există programe personalizate in funcție de fiecare individ in parte?

Cu siguranță așa ceva ar trebui să căutăm. Pentru că fiecare dintre noi este unic, nu putem urma o rețetă generală. Iar pe cei care ne propun așa ceva nu ar trebui să îi ascultăm, sunt falși profeți ai unor minuni care nu există. Mergeți și căutați sfatul medicului, faceți analize periodic, citiți și vă informați din cărți de specialitate și nu din reviste glossy care prezinta 3 sfaturi minune pentru o sănătate de vis, căutați platforme internaționale, păreri ale unor medici de renume. Ascultați-vă corpul, faceți mișcare de câte ori puteți și creați-vă o viață care să vă permită să fiți mereu în formă.

 Povestește-mi despre tine? Cum ai hotărât sa te specializezi in domeniul asta?

Totul a început acum peste 10 ani, dintr-o nevoie proprie, când duceam o viață profesională agitată, care nu îmi permitea un orar al meselor și nici sport. S-a accentuat după venirea pe lume a primei fetițe, acum 8 ani și a devenit un interes major din anul 2010 de când am început să fac consultanță în comunicare pentru companii, asociații și branduri care activau în domeniul sănătății. Apoi mi-a venit ideea blogului de viață sănătoasă – www.florinabadea.ro, unde am început campanii proprii sau sprijinite de diferite branduri, campanii de educare și informare, de conștientizare a importanței stilului de viață sănătos în familie. De altfel, acesta este primul și singurul blog conceput și dezvoltat de un blogger părinte, care se concentrează pe sănătate în familie și care încurajează oamenii să aleagă un stil de viață sănătos și echilibrat, bazat pe o abordare holistică.

Blogul a ajuns motorul care m-a motivat să continui cu specializarea ca Health Coach la o instituție internațională, să devin ambasador al programului Food Revolution, inițiat de Jamie Oliver în toată lumea și să încep prima campanie de conștientizare a importanței alimentației copiilor la grădiniță, plecând de la legislația în vigoare – alimente permise și nepermise copiilor de vârsta preșcolară.

În prezent, backgroundul de educator pentru copii și specializarea de formator pentru adulți îmi permite să desfășor ateliere de nutriție pentru aceștia, care includ atât componentă informațională, cât și una practică.

Formarea mea se întinde pe o perioadă de 3 ani de la momentul absolvirii de anul trecut, trebuie să citesc zilnic, scriu pentru blog, pentru alte bloguri sau platforme care îmi cer opinia pe subiecte generale de sănătate, de nutriție în familie, nutriția copiilor, a femeii însărcinate și a proaspetei mame, gătit. Ca sa zic așa, cele 24 de ore dintr-o zi nu îmi ajung, îmi doresc mai multe ore și mai multă energie, atât pentru activitatea profesională, dar și pentru familie și cei 2 copii – un școlar și un bebeluș, dar și pentru soțul cu care sunt împreună de 18 ani.