Se spune ca prima impresie se formează in doar câteva secunde și ca nu mai exista nicio șansa sa fie schimbată ulterior.
Poate ca reprezint eu excepția de la regula, dar mie mi s-a întâmplat de foarte multe ori sa-mi formez o alta opinie despre anumite persoane pe care le-am întâlnit! De când am început sa ma formez ca psihoterapeut nu mai dau niciun verdict, deloc! Am învățat sa ma transform intr-un fin observator și sa relaționez cu toată lumea in momentul prezent.
Am fost extrem de surprinsă sa aflu cum minunatul nostru creier ne ajuta sa creăm povesti in funcție de propria noastră istorie de viața, in funcție de ce am trăit pana in momentul respectiv. Dacă am avut o experiența proasta cu un bărbat cu barba, e foarte posibil sa punem o eticheta pe toți cei cu barba pe care ii întâlnim. Dacă cineva ne-a înșelat încrederea folosind un anume tipar, vom fi tentați sa nu mai plăcem pe nimeni care poate semăna tipologiei. Creierul poate percepe lucruri foarte fine, gen parfum, ruj, culoare sau stil vestimentar, coafura sau tonalitate a vocii, iar noi ne trezim spunând: ” Pur și simplu nu-mi place bărbatul/ femeia asta!!!”
De când tot merg pe la evenimente, cursuri și ateliere, observ tot mai mulți oameni care nu se plac, fără ca nici măcar sa se cunoască! Nu ne place ce spun in conferințe, nu suntem de acord, ne place mai mult unul decât celălalt, pentru ca intr-un fel sau altul suntem atinși inconștient in propria noastră istorie de viața și începem sa ne imaginam fel de fel de lucruri despre persoana respectiva…ne închipuim fel și fel de scenarii, după care decidem fie ca ne place, fie ca nu este pe gustul nostru.
Cand am făcut formarea in programare neurolingvistică, am învățat sa ma folosesc doar de informațiile de prima mâna, fără a halucina felurite povestioare:
Daca văd o femeie îmbrăcată in roșu care îmi spune “buna ziua” pe un ton răgușit…asta e tot ce am vazut și auzit, nu mai fac scenarii cum ca mi-a spus așa pentru ca de fapt nu ma place și și-a pus rochia aia roșie doar ca sa ma enerveze. E foarte posibil ca unele dintre scenariile pe care ni le facem sa fie adevărate, dar cum știm care? Asta dacă nu cumva suntem experți in citirea fetei, atunci am putea afla cate ceva relevant! Dar pana atunci, important este sa ne trăim clipa prezenta, fără a mai proiecta pe cei din fata noastră ce credem noi. De foarte multe ori ne pierdem timpul și persoane de valoare, făcând scenarii ireale sau putem chiar suferi pentru un simplu fapt cum ar fi ca nu ne-a invitat prietena la o petrecere, pierzând nopți întregi regizând filme de care și Copola ar fi invidios.
Am vazut și in comunități ca exista tendința de a aprecia anumiți oameni, doar pentru ca o anumită poveste a rezonat cu ceva din istoria noastră, fără a cântări dacă ceea ce spune respectiva persoana este cu adevărat de calitate. Și uite așa se nasc monștri sacri in industrie…oricare ar fi ea, pentru ca industria știe demult secretul, iar neuromarketingul nu este chiar o găselnița modernă!
Sa fii rău și sa-ți vorbești vecinul ( respectiv competiția..:)) de rău pentru a te ridica tu este la moda, de când lumea și pământul, dar nu m-as fi așteptat de la specialiști care propovăduiesc compasiunea, empatia și munca in echipa pentru binele societății și ” salvarea omenirii” de pe buza prăpastiei!
Habar n-am dacă pe mine ma place lumea sau nu! As tinde sa cred ca nu prea, pentru ca afecțiunea mea neurologica ma face sa-mi pierd concentrarea in mijlocul discuției și probabil par ” mai puțin simțită”. Tot pornind de la teama mea ca nu știu dacă mâine mai vine, sunt plină de entuziasm și vreau sa cunosc lume și sa merg in multe locuri..și am mai auzit spunându-se ca sunt disperata după atenție sau trafic pe blog, dar fiecare simte in funcție de proiecția lui referitoare la ce se atinge din propria viața! Și eu am învățat sa ma întreb: ” Ce din mine atinge…de nu-mi place de el?” si ajung sa realizez de multe ori ca e vorba de mine, nu de persoana respectiva!
Eu nu spun ca instinctul fiecăruia nu trebuie urmat, doar ca e musai sa facem distincția între instinct și proiecție, imaginație, iar mai apoi sa ne chestionam instinctul sa vedem cât e el de pur și nealterat…căci din pacate instinctul poate fi și violent sau temător, in funcție de felul in care ne-am adaptat existența , pe măsura evoluției noastre!
