Suntem impecabili în arta de a ne proteja copiii, câteodată căzând în patima exagerării.
Cu toate acestea, în linii mari, cam știm ce e bun și ce e toxic pentru copiii noștri.
Mai închidem ochii la o gumiță plină de e-uri și coloranți, dar nu le dăm nici în ruptul capului alcool.
Ne mai facem că plouă când ia cel mic un pufulete, dar nu îi dam și lui un fum dintr-o țigară, doar așa.. să nu se frustreze ca el nu are voie.
Hai ca nu o fi ”ăla” așa de negru dacă mai vede un episod din Plușica, dar nu îi punem filme porno, doar așa preventiv că poate au vazut și ceilalți.
Hai că un gram de sare în plus nu o fi chiar capătul pământului și nu aruncam porția de la restaurant, doar pentru că are bucătăreasă viziuni diferite asupra folosirii condimentelor.
Dar dacă scapă un gram de cocaina??? Parcă am fi avut ceva de spus!
Se pare că știm care e treaba cu moderația și echilibrul când vine vorba de concepte pe care le stăpânim. Știm exact efectele alcoolului, efectele fumatului, efectele consumului de droguri sau pornografie.
Nici nu ne trece prin cap sa îi lăsăm să experimenteze la câteva luni sau vreodată vreuna dintre ele așa preventiv, să nu se frustreze copilul ca râd ceilalți de el. Toată lumea are, toată lumea face și pe al nostru o să-l excludă că el nu știe, sărăcuțul!
Oricum treaba asta cu “ toată lumea” și “excluderea din grup” nu am înțeles-o niciodată. Dar va spun la final ce fac eu sa ma “ tratez” de asta. Acum vreau sa ma întorc la telefoane!
E firesc oameni buni să nu ne fie frica și să nu asociem telefonul cu toate celelalte orori: alcool, fumat, droguri, pornografie.
E firesc pentru că telefonul îl folosim și noi! Nu simtim și nici nu corelam cu ceva neaparat periculos. Muncim pe telefon, ne rezolvam chestii importante și tot așa. Noi din poziția de adult vedem doar beneficiile și mai mustacim așa din când in când cum ca am fi devenit dependenți, da ne trece repede.
Ca să apreciezi pericolul trebuie sa fii impactat emoțional de câteva sute de cazuri ce s-au sfârșit prost. Le-am vazut, le-am auzit, poate le-am și trăit pe celelalte în câteva zeci de ani și ne ferim ca ”ăla” de tămâie când auzim de ele. Așa funcționează creierul uman, prin emoțional! Are nevoie de câteva multe experiențe pentru a forma noi sinapse.
Până să ne ferim de alcool, fumat și droguri a fost nevoie sa îi vedem pe mulți chinuindu-se, murind sau pur și simplu distrugându-și viața. Acum câteva decenii apăreau femei însărcinate în reclame la țigări.
Pericolul nu era încă confirmat.
Cam asta se întâmpla și cu telefoanele. Suntem virgini în folosirea lor, în descoperirea efectelor adverse, iar avertizările neurologilor nu sunt încă palpabile. Nu exista încă” arată-mi-l pe ăla de-a pățit-o.”, nu există încă cazuri reale.
Suntem așa de prinși în convingeri limitatoare, care nu au nicio relevanță:
” Îi creez copilului un handicap. Asta e viitorul, nu pot sa nu îl expun la el.”
” Râd copiii de el. O sa se simtă exclus.”
1. Jocurile de pe telefoane sau mâncatul cu tableta în față nu dezvolta nicio aptitudine de mare profesionist în ale IT-ului. Limitează copilul la a fi extrem de rapid în folosirea degetelor sau mai bine zis degetului…
Copiii mei fac ora de informatica la scoala și sunt la același nivel cu toți ceilalți, fără a fi expuși vreodată la jocuri pe telefon, tableta.
2. Este foarte posibil sa fie excluși din grupuri și asta sa nască frustrare. Dar cine Doamne Dumnezeului pune regula fixa la ce grup e musai să aparții. De când adaptarea la ceva bolnav e semn de sănătate?
Eu respect regula asta și le-o transmit și alor mei. Ma poți simti bine și pot simti sentimentul de apartenența și in grupul oamenilor care fac lucrurile asemanator cu mine. Ba chiar ma simt privilegiata ca fac parte dintr-un grup restrâns, nu ma forțez sa ma pierd în Mulțime.
Identitatea nu reprezintă asemanatoarea sau acceptarea grupului cel mai mare, dar care nu mai are principii sănătoase. Plăcerea identitatii poate fi satisfacută și în grupuri restrânse, selecte.
De ce spune știință ca expunerea la un smartphone seamănă cu ingerarea unui gram de cocaina? Pentru ca produce la nivelul creierului acelasi fenomen.
Atrofierea materiei cenusii:
Studiile arata micsorare sau chiar pierderea volumului tesutului in perimetrul materiei cenusii. Zonele afectate includ: lobul frontal, care guverneaza functiile executive, cum ar fi planificarea, prioritizarea, organizarea, intelegerea unor impulsuri sociale inacceptabile; insula, care este implicata in capacitatea noastra de a dezvolta empatie, compasiune. Pe langa legatura evidenta intre aceasta atrofiere si comportamentul violent, toate aceste abilitati care dicteaza adancimea si calitatea relatiilor personale scad.
Cantitatea crescută de dopamina ( neurotransmitator, ce controlează capacitatea de a simţi durerea şi de a experimenta plăcerea, implicat in procesul dependentei). Acest neurotrasmiţător este direct responsabil de stările noastre psihice şi de deciziile zilnice.
Studiile arata ca dopamina este eliberata in timp ce jucam jocuri pe calculator, telefon sau ne uitam la televizor. Dorinta de a ne juca astfel de jocuri sau de a privi la televizor produc modificari la nivelul creierului similare cu dorinta fata de substante, ce dau dependenta.
„Calculatorul, ca si telefonul, indiferent de utilizarea sa, constituie un important factor de stres pentru creierul uman. Pe parcursul folosirii lui, ecranul acestuia, inhiba activitatea emisferei stangi, a cortexului prefrontal si slabeste comunicarea interemisferica, realizata prin puntea corpul calos.
In schimb, favorizeaza deschiderea portilor subconstientului si inscrierea cu putere a imaginilor transmise, in adancurile acestuia. Imaginea de pe ecranul monitorului, printr-o actiune de natura hipnotica, impinge creierul intr-o stare electrica de tip alfa, subminand, concomitent, ritmul cerebral beta ce caracterizeaza procesele gandirii logice si analitice sau, in general, gandirea activa.
In momentul in care utilizam telefonul pentru un proces ce solicita gandirea, creierul trebuie sa faca un efort mult mai mare decat in mod obisnuit, pentru a putea birui inertia hipnotica in care il introduc imaginile de pe ecran. Pe de o parte, vizionarea genereaza unde alfa si, pe de alta parte, gandirea activa solicita unde beta. Aceasta face ca, atunci cand ne aflam cu ochii lipiti de ecran, procesul gandirii sa fie mult ingreunat, desfasurandu-se cu un consum mult mai mare de energie nervoasa si cu riscul epuizarii mult mai rapide a creierului. De fapt, factorii agravanti sunt schimbarea rapida a cadrelor si suscitarea cu putere a emotiilor si instinctelor.” (Dr. Virgiliu Gheorghe)
” Ecranul telefonului inhiba dezvoltarea, impiedica gandirea libera, reflexivitatea, slabeste creativitatea si distruge retele neuronale, streseaza si oboseste pana la epuizare.
Este falsa credinta ca utilizarea telefonului dezvolta gandirea si il face pe copil mai inteligent. Aceasta convingere se intemeiaza mai mult pe un curent de opinie intretinut de cei care castiga miliarde de dolari din vanzarea jocurilor, a programelor de calculator sau a tehnicii de calcul in general. (…)
Este mai facil sa cumperi un telefon si sa il lasi pe copil sa isi petreaca timpul in fata acestuia. Cati dintre parinti stiu insa ca este greu de gasit un alt mijloc care sa afecteze tot atat de puternic dezvoltarea creierului copilului, pe cat o face telefonul?
Atata timp cat copiii sunt captivati hipnotic in fata ecranului, iar instinctul de conservare este complet anulat pe perioada vizionarii, telefonul si calculatorul tind sa devina agresorii ideali.” (Dr. Virgiliu Gheorghe)
„Iti creeaza sentimente si te recompenseaza cu senzatii pe care nu le poti obtine in alte moduri. Poate bloca senzatii de durere, incertitudine sau disconfort. Poate crea senzatii puternice, care focalizeaza si absorb atentia.
Poate sa ii permita unei persoane sa uite sau sa se simta bine cu privire la anumite probleme insurmontabile. Poate furniza un sentiment temporar, artificial, de securitate si calm, de incredere in sine sau de implinire, de putere si control, sau de intimitate.”(Peele, 1991) Aceste false beneficii explica de ce o persoana continua sa se intoarca la experienta pe care o considera dependenta. (Young, 1999)
Recomandarea specialiștilor spune ca nu ar trebui sa expunem copiii mai ultima de 2,3 ore pe zi a ecrane, in funcție de vârsta, pentru a rămâne pe partea sigura a baricadei:
30min-1 ora- copii 3-6 ani
1 ora – o ora jumate – copii 6-12 ani
2 ore- 12 ani+
Iar îndemnul meu este sa modelam folosirea tehnologiei. Sa ii lăsam pe micuti sa vadă ca pe telefon, tableta, laptop se lucrează, se obține informație…nu sunt doar pentru distracție!
