Am un copil extra, mega matinal!!! Daca îl trimiți inapoi la culcare, mai doarme 2-3 ore. Așa ca eu, mi-am format un simț al auzitului pașilor lui prin casa…:)))
Până într-o dimineață când….
Când a ajuns în bucătărie si acolo a dat de taică’su. Șoc și groază…cum a scapat de radar….???? Îl întreabă:
Cum de nu te-a auzit Gabi?
Păi, de data asta mi-am pus șosete….:))))))
Pe de altă parte, Charlize, sora lui, dormit în prima luna de viața 23 de ore din 24. Încet-încet, a ajuns, zece ani mai târziu, să doarmă câte 12-14 ore noaptea, dar întotdeauna bine, adânc și odihnitor.
Am avut noroc? Poate, dar, știu sigur, că eu oricum am aplicat tot ce știam din “teoria somnului”. Culmea este că totul a venit instinctiv, oricum, nu am făcut un efort sa urmez vreo rețetă.
Să încep cu începutul! Eu sunt o mare iubitoare de somn. De când eram mică, am adorat odihna. Mai mult de atât, bunica mea îmi spunea, mai în gluma, mai în serios, să nu mă mai duc în ograda ei cu animale, că i le culc pe toate și nu mai dorm noaptea. Și cam asta este realitatea, cine stă pe lângă mine adoarme, fie ca e om sau animal. Am făcut și pariuri cu prietenii pe acest subiect și am câștigat cu brio. Sunt maestră în ale somnului, ce să mai!!!
Ce fac mai exact?
1. Primul pas este întotdeauna atmosfera si starea celui care vrea să doarmă sau îi stă alături unui micuț care are nevoie să doarmă. Dacă noi suntem agitați și vrem să adoarmă ăla mic mai repede, că avem multe de rezolvat, surpriză!!! Neplăcuta, evident!
Cel mic va întârzia să adoarmă, Ba poate va fi și un pic nervos. Somnul nu trebuie asociat niciodata cu ceva neplăcut, pentru că în scurt timp, copilul va plânge numai când va vedea patul. Așadar, ne calmăm, ne limpezim mintea și pornim agale, în ritm lejer să mângâiam copilul care se joacă, fredonăm o melodie liniștitoare și masăm ușor corpul micuțului, fix în locul în care se află, nu în dormitor.
2. Al doilea pas sunt mesajele pe care le transmitem. Întotdeauna, ele e bine să fie despre cât de plăcut e să dormi.
Micuții nu își doresc să adoarmă pentru că nu au nici simțul timpului, nici al permanenței. Unii se tem că își vor pierde jucăriile, alții cred că își vor pierde părinții sau pur și simplu cred că nu vor mai avea timp de joacă. Așadar, mesajele ajută creierul să își reamintească că a mai dormit și totul a fost în regulă. Ne putem întinde, căsca, în timp ce ne exprimăm opiniile pozitive despre somn: “ O, ce bine e să stai relaxat în pat. Ce bine se simt mânuțele și piciorușele. Ce odihnitor e!” Putem de asemenea, apela și la amintiri: “ Mai ții minte când am fost la munte și patul era rece? Ne-am băgat sub pilota și ne-am cuibărit și iubit. Ce bine si relaxant a fost!”
Dacă atmosfera și mesajele sunt transmise dintr-o stare interioară liniștită, nu vă garantez că nu veți adormi înaintea copiilor.
3. Pasul trei este bine să fie rutina. Invitați copilul la timp împreună.
Aceasta este întotdeauna o poveste pe care o citim sau o inventăm și pe parcursul căreia mai căscăm, culcăm personajele și folosim mesajele de care vă vorbeam. La noi a mai funcționat și jocul “ ascultă-mi dragostea”. Copilul este invitat să asculte bătăile inimii mamei sau dragostea ei pentru el. Este un sunet liniștitor, care poate fi folosit și în momente de Tristețe și supărare, nu doar la somn.
E bine de știut că este potrivit să adormim copiii în locul unde vor rămâne pentru somn. Nu îi adormim în sufragerie și îi mutăm în dormitor. Imaginați-vă cum v-ați simți voi dacă ați știi că ați adormit într-un loc și v-ați trezit în altul. Și asta poate fi o sursa de disconfort ulterior. Daca sunt întâmplări, nu vă faceți griji!
Pentru rutina de seara, eu am continuat obiceiul bunicii mele, cu jocul pe întuneric. Țin minte că mâncam de seara, făceam baie și de abia așteptăm să ne băgam în pat și să închidă lumina, pentru jocuri. Bunica mea spunea Glume, bancuri, ghicitori, ne gâdila și întotdeauna culmina cu jocul “ o pisică moartă la Ilie-n poartă”, care nu avea farmec decât pe întuneric oricum. După ce spunea poezia, toți făceam liniște și cine făcea zgomot pierdea. Ne tot gâdila să râdem să pierdem. Sau se făcea ea că pierde, cu tușituri, strănuturi și chiar și pârțuri ( false, noi nu știam atunci) că ne facă să râdem.
Nu-mi aduc aminte cum adormeam, dar se întâmpla minunea mereu pe acel joc. Acum știu ce se întâmpla științific cu noi, bunica facea din instinct, evident. Mai întâi, ne detensiona prin râs, apoi creierul se calma în timp ce singurul gând era să fie liniște si poc!!! Adormeam!!
Dacă nu ne stresăm prea tare, mintea și corpul nostru fac toată magia! Aveți încredere în voi și somnul va fi mereu odihnitor!
Pentru mamele care alăptează, nu vă îngrijorați. E normal ca micuții să caute alinare acolo, la sân. Va veni si momentul somnului intens!
Și un mic truc pentru adulți:
Pentru a adormi mai repede, numărați “1,2” în ritmul respirației. 1 inspir, 2 expir. Atât! Nu alte numere, nu alte gânduri. Veți adormi fără să știți când!