” Cât sunteți de potriviți, ca două picături de apă…” ” Cât sunteți de diferiți, dar stiți cum se zice…contrastele se atrag…”
Offf…iubirea, potriveala,acest etern subiect de poezie, proză, cunoaștere…Dar oare se gândește cineva 
cu adevărat ce înseamnă iubirea pentru el? Ca pentru alții, pentru publicul larg, ” iubirea”, în general, în definiții știe toată lumea să o contureze. Paradoxal este faptul ca creionăm iubirea, despre care ne-au povestit alții, despre care ne-au spus alții cum ar trebui sa fie. Soțul meu și cu mine suntem ca două picături….de apă și ulei!!! Atât de diferiți, în gânduri, în reacții, în simțiri. Am auzit de toate din partea rudelor, prietenilor:
” Nu-i pasă de tine!” sau ” Nu-ți pasă de el!”, ” Cum puteti? Cum reușiți?” Sau chiar genul ăla de a-i arată soțului sau soției cât de mult o iubești comparând ( sa nu zic bârfind) relația ta ” minunată” cu cea a celorlalți: ” Ce norocoasă esti, pisi…nu vezi ceilalți cum sunt???”
O bună bucată de timp după ce ne-am cunoscut, ne certam ca nebunii, rău de tot- de bătut nu ne-am 
bătut, bine…acum să fiu sinceră l-am zgâriat o dată un pic…și acum are semnele…dar, ceva misterios ne făcea să continuăm. Nu ne-am iubit niciodată cu fluturi în stomac, nu ne-am pierdut mințile din amor, varianta pură, bio, dar am trăit mereu într-un parteneriat interesant.
El, sensibil, susținut mereu de forța mea interioară, purtat de-adreptul si tras din negura în care părea să aibă tendința să cadă și Doamne…câte a reușit să facă, baiatul ăla firav și ce om și bărbat puternic s-a ridicat. Eu, aventuroasă, plină de idei crețe…lăsată să meargă pe drumul ei, fără opreliști, crize de gelozie sau restricții ” specifice 
mariajului”, susținută cu încredere supremă.
Ne bălăcărim? Ne mai aruncăm cu roșii bine coapte în cap, dar așa diferiți cum suntem noi, funcționăm sinergic. Despre sinergie, ca și concept am aflat vreo 10 ani mai târziu, când am început să mă specializez ca și terapeut. Cine mi-a dat putere și încredere să fac această schimbare? Băiatul ăla firav și sensibil, care a ajuns bărbat puternic( fără să-si fi pierdut sensibilitatea sau lacrimile). Chiar el mi-a spus într-o zi: ” Ca tine nu știe nimeni să asculte, să aline, să călăuzească…” Îți mulțumesc, om bun și frumos!!!
Lăsând o lacrimă fierbinte să curgă în voie pe tastatură, mă întorc la sinergie. Sinergia noastră este acceptarea abilităților fiecăruia, lăsându-ne să le punem în aplicare, neîncercând să schimbăm nimic unul la altul. Știm bine care sunt calitățile unuia și care sunt ale celuilalt și ne lăsăm să fim. Defectele le-am închis demult în
infinitul celei mai negre găuri ale Universului ( mai găsim cheia, așa din când în când, să o mai punem de o ceartă…că doar unde e contradicție e și gândire, măcar unul gândește). Iubirea este sinergie, este vorba pe limba fiecăruia…nu este starea de a ne obliga unul pe altul să învățam limbile fiecăruia. Acum suntem sinergici în patru sau măcar facem tot posibilul!
Iubiți-va, căutati calitățile în jumătățile noastre, nu defectele. Calitățile lăsate să iasa la suprafață ne fac mai 
puternici, mai puternici unul pentru altul.
Știați că metalele în aliaj ( sinergie) își cresc rezistența cu peste 40 %? Cum ar fi să ne creștem și noi puterea relației, a familiei atât de mult?
