“ Te rog, sunt atât de obosita!”
Multe mame povestesc ca le este foarte greu sa mai între în orice forma de contact fizic cu partenerul de viața, după apariția unui copil.
Nu o știi și probabil nici nu o crezi pana nu o trăiești. Asta mi s-a întâmplat mie! Toate păreau povesti pana le-am simțit pe propria piele.
Dupa nașterea primului copil, m-am transformat într-o mama super protectivă. Eu le făceam pe toate cele ce țineau de bebelușa mea irezistibilă.
Evident ca, după cum va puteți imagina, eram epuizata! Îmi doream doar timp pentru mine. Asta la nivel inconștient. Corpul meu o știa și urla sa îl ajut. La suprafața, ignoram orice semn. Ajunsesem pana acolo încât sa simt ca îmi înșel copilul mult iubit, dacă împart timp cu soțul meu.
Dupa ore întregi de Bebelușit tot ceea ce îmi doream era sa vorbesc cu un adult. Dar sa am spațiu personal. Sa spun ce am de spus, dar ca la terapeut, cu spațiu între fotoliu și canapea.
Contactul fizic părea o alta treaba de făcut. Nu ma mai ducea deloc cu gândul la iubire. Nici măcar la plăcere!
Este firesc ca o mama sa treacă prin experienta asta. La fel de natural este și sa nu treacă. Practic nu trebuie sa ne speriem. Dacă vrem sa rezolvam, sa schimbam situația, soluții exista.
Cea mai simplă soluție este aceea de a ce cere ajutor în gospodărie și cu micuțul sau micuții pe care îi avem în grijă. Este extrem de important să conștientizăm că nu este o rușine în a fi obosit. Știu că am trăit în afirmații de genul: ” Femeia le face pe toate ale casei! O femeie puternică, o mamă și soție adevărată nu obosește.” Știu că primul gând care ne trece prin minte este că vom fi contestate ca mame, ca soții dacă spunem că nu le putem face pe toate. Mai înțeleg și felul în care ne autosabotăm, pedepsindu-ne dacă avem nevoie de o oră liberă doar pentru noi. Vine vocea aceea interioară care ne ceartă și ne spune că este și periculos ce facem.
Dacă reușim să trecem peste trăirile astea de vină și rușine, următorul pas este să ne reîmprietenim cu pielea noastră.
Știați că pielea are memorie?
Cele cinci milioane de celule senzoriale si doi metrii patrati de piele care ne separa de lumea exterioara sunt un imens receptor de senzatii.
Atingerea, prin masaj reciproc, ne aduce în relație de egalitate. Nu există un dominant și un dominator! Astfel, intrăm într-o activitate ce nu este o corvoadă sau un nou lucru DE FĂCUT! Pur și simplu ne bucurăm, relaxându-ne, de propriile corpuri.
Știința ne demonstrează că genul acesta de abordare, într-o relație în care domnește oboseala, lipsa timpului și liste lungi de lucruri ce e musai să fie făcute, poate conduce către o viață sentimentală și intimă prolifică.
Atingerea, fără conotație erotică, poate fi cheia către mult mai multă pasiune în cuplu.
Putem crea nenumărate cadre în care să ne atingem partenerii de viață. Poate îi mulțumim că a spălat masele, mângâindu-i ușor spatele. Poate ne place noua tunsoare și în timp ce spunem asta atingem părul sau umerii. Poate avem o discuție foarte importantă..dar asta nu ne împiedică să ne masăm mâinile reciproc.
Din păcate, statistica spune că atingem mai multe ecrane sau obiecte, pe parcursul unei zile, decât ființe umane!
Cum ar fi să ne monitorizăm o zi întreagă? Și să facem un târg cu noi înșine: Astăzi ating mai mult membri familiei mele, decât alte obiecte!
