Știți zicala aceea: ” Capul plecat de sabie nu este tăiat?” Ei bine, eu aș continua-o! ”Dar nici bine nu îi e!!!” Cui? Chiar capului! Nici soarele nu-l vede!
Zicala își are rădăcinile din vremurile când în istoria țării noastre, turcii, tătarii mai tăiau capete celor care nu se supuneau. În ziua de azi, zicala este înțeleasă ca motivație în a avea o viață fără complicații, conflicte sau situații dificile! Dar despre ce viață vorbim? Despre cea socială, în cel mai bun caz! Căci cea interioară, emoțională va avea cu siguranță de suferit!
Și știți ce? A existat cineva inteligent ce a vrut să profite de psihologia umană, inducând astfel de gânduri, să ne facă să fim supuși, ascultători, cu prețul pierderii noastre ca identitate…căci cine are nevoie de oameni cu identitate bine definită? e mult mai ușor să formezi grupuri supuse, ușor manevrabile? Oare știați toată zicala?
”„Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie, Dar cu umilinţă lanţu-l înconvoaie! Ce e oare traiul dacă e robit? Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit! Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună, Nu e totdodată pace şi furtună.” ( Bolintineanu)
Plecăm capul, dar ne înlănțuim de umilință, ne înrobim și nici măcar nu știm cui sau de ce! Extremele există dar nu în același timp! Nu există să fie furtună, dar apreciată ca pace! Nu există umilință percepută ca stare de fericire, de bine! Putem trăi o perioadă crezând că ne este bine, dar cât și până când? Oare plecăm capul, înghițim răutăți, nedreptăți și venim zâmbind acasă ca în zi de sărbătoare? Întreabă-te: ești diplomat sau obedient? Pleci capul, dar mai vezi soarele?
De multe ori, putem cădea în capcana manipulării: ” Dacă mă iubești, faci ca mine, mă asculți!” O să scriu un articol separat pe această temă!
Fenomenul poate fi asemenea unui cutremur…tot ținem în noi lucruri mărunte sau mai mari, iar tremurul emoțional crește în intensitate până ajungem să explodăm, fie în crize de furie, ceartă…de obicei, țintind pe cei care nu merită, pe cei care ne iubesc, care ne vor binele. Strategia de a nu spune nimic de frică sau rușine dăunează mult stimei de sine și nu aduce niciun beneficiu nici celui care greșește. Dacă nu atragem atenția asupra fenomenului nimeni nu va schimba nimic.
Acum, evident, nu spun să ne certăm cu cei care ne deranjează, neglijează sau în mod intenționat ne privează de ceva înspre câștigul lor. Nu ne putem transforma în cineva certăreț pentru că și genul acesta de abordare ne poate îndepărta de prieteni, grupuri și ne poate crește frustrarea. Dacă atacăm, nu îl ajutăm pe celelalt! De cele mai multe ori violența naște violență și vom intra într-un cerc vicios, în care toată lumea se apără, scăpând din vedere problema de la care a început totul, rezolvarea ei nemaifiind demult scopul.
Eu am decis acum ceva ani, după multă dezvoltare personală să nu mai tac dacă am ceva de zis și mai ales dacă opinia mea poate schimba comportamentul cuiva, nemaifăcând astfel alte victime.
Așadar, în relația mea cu alți oameni care vin în contact cu copiii mei vorbesc :
- Când cineva fumează la locul de joacă. Nu plec eu de acolo, ci informez cu toată politețea că nu este o activitate potrivită lângă un loc de joacă. Plec de la premiza că nu știe toată lumea legea, că nu toată lumea este neapărat rău intenționată. Și da…am pățit să mi se spună să plec eu! Eu răspuns la fel de calm: ” Se pare că nu ne înțelegem..eu zic să întrebăm un reprezentant al legii, dar este posibil să se lase cu amendă!” Par reclamagie? Nici nu-mi pasă! Poate să creadă oricine ce vrea despre mine! Și ăsta este un drept! Eu îmi protejez copiii, pe mine și drepturile, iar exemplul dat copiilor mei este că opinia lor contează, nu trebuie ascunsă și plânsă în perne. Plânsul ajută, dar nu dă timpul înapoi și nu vorbește pentru noi! Exprimă-ți politicos părerea și plângi după, dacă ai nevoie să mai descarci din emoție!!!
- Când văd că anumiți adulți profită de faptul că micuții nu se pot apăra și îi abuzează verbal ( gen educatori, învățători, animatori!) Mi-e frică că se vor comporta chiar mai urât după cu ei? Eu cred că EI se gândesc de multe ori înainte să mai facă ceva cu ai mei copii și să mai fie puși în situația de a mai avea niște conversații cu mine! Știu să fac oamenii să se simte așa cum sunt ei, fără a jigni sau a fi nepoliticoasă! Chiar pot spune că citesc relativ bine profilul unui om, știu să îl fac să se simtă în pielea goală în fața mea și la final sa-mi mulțumească pentru conștientizare! Pentru că scopul meu nu este să atac, să jignesc…vreau să învețe ceva de acolo și să destructureze programele după care funcționa până atunci!
NU VĂ CERTAȚI! NU JIGNIȚI! Faceți tot posibilul să înțelegeți ce îl determină pe acel om să aibă genul acela de comportament! Pornind de acolo construiți-vă discursul, spuneți-vă părerea! Persoana se poate simți înțeleasă și poate asculta și înțelege și alte păreri! Și mai important, meditați un pic la motivul care vă face pe voi să vă simțiți în felul acela. Ce din voi atinge? Astfel, aveți timp la dispoziție să vă calmați și să vă modelați discursul în mod proactiv.
Avem toate șansele să intrăm într-un proces vindecător, diferit de o situație conflictuală, de ceartă!
Când nu e bine să ne spunem părerea și să așteptăm un pic? Când vedem persoana foarte nervoasă sau noi suntem foarte nervoși! Structura creierului uman nu permite înțelegerea în plină stare de nervozitate. Ne calmăm, așteptăm să se calmeze și celălalt și de abia apoi emitem opiniile!
