Se pare ca viitoarele filme de animație pentru copii sunt pregătite pentru un astfel de pas, introducerea personajelor cu o alta orientare sexuală. Intr-un interviu pentru Huffingtonpost, Ron Clements, regizorul filmului Moana, afirma faptul ca ” posibilitățile sunt destul de deschise in acest moment”.

Probabil, încă mai vor sa simtă pulsul publicului pana vor lua o astfel de decizie, ținând cont de scandalurile iscate pana acum cu alte animații, bănuite doar de introducerea subtila a unor astfel de informații.

Pentru a simți și eu un pic publicul român, am decis să întreb părinții pe Facebook ce părere au. Vă las mai jos comentariile, aleatorii scrise, pentru a nu împărți oamenii în tabere, nefiind acesta scopul niciunui studiu de altfel.

Nu uitați! După comentarii, urmează și perspectiva psihologică!

”Clar, NU mă simt pregătită pentru așa ceva! Nu judec pe nimeni dar având în vedere că sunt heterosexuala, prefer poveștile clasice. Îmi rezerv libertatea de a îmi educa copiii în același spirit cel puțin cât sunt la vârsta povestilor.

M-am tot gândit la subiectul acesta. Copiii mei au 8, respectiv 6 ani. Am inceput sa discutam despre sexualitate dar suntem la primii pași, abordam subiectul treptat, pe măsură ce simțim că sunt pregătiți pentru următorul. Sigur că vom ajunge și la momentul la care vom discuta despre acest aspect. Până atunci însă, învățăm despre cum să prețuim oamenii indiferent de aspect, sex, culoare, s.a.m.d.”

” Nici eu nu pot fi pro, desi nu sunt impotriva acestor alegeri. Si mi-e greu sa cred ca disney va face o astfel de miscare. Homosexualitatea, oricat de mult ar incerca unii sau altii sa ne convinga, nu este normalitatea. Pot respecta alegerea unora, dar consider ca pasul de la respect si pana a le servi copiilor info la tava este mare. Prefer sa le explic eu astfel de info nu sa le primeasca din desene.” Amina Tomescu, blogger

” Mie mi se par povestile prilejuri bune pentru parinti sa transmita niste mesaje despre realitati care sunt poate mai greu de explicat pentru unii. Mai ales in Romania, unde ne e greu sa denumim organele sexuale ale copiilor nostri, cum le vom povesti despre homosexuali? Nu e relevant daca noi suntem sau nu de acord cu asta, ei exista, copiii vor intreba la un moment dat. Mie mi se pare absolut normal sa avem si personaje diferite de tiparul printesei perfecte.
Cu toate astea, limita dintre explicatie si promovarea acestui model e foarte fina, deci tot in mana parintelui ramane felul in care explica. Insa eu i-as cumpara si citi o asemenea poveste copilului meu, fiindca ma indoiesc ca homosexualitatea e o alegere in viata. Eu nu am ales sa imi placa barbatii, poate ca nici asta nu e intamplator. ” Miruna Ioani, blogger

” Mi se pare un pas normal. Curand copiii vor avea( daca nu au deja) colegi la gradinita/scoala care au ca parinti doi barbati sau doua femei. Juniorul meu stie deja ca doua femei sau doi barbati se pot iubi asa cum se iubesc si o femeie cu un barbat, nici nu stiu daca ar pune prea mult pret pe o astfel de informatie intr-un film de desene. Doar i-ar intari ceea ce stie deja. Fireste ca as merge sa il vedem.”

” La vârsta poveștilor eu nu cred că este potrivit subiectul! Cred că lucrurile astea delicate pot astepta vârsta adolescenței…”

” Eram în Spania, așteptăm la cel de-al doilea Vatican la rând, era o coada imensa, cupluri de tot felul, iar în fața noastră doi bărbați se sărutau, își băgau mana in pantaloni, se deschideau la cămăși și-și sărutau pieptul etc. Eu eram cu copilul de 9 ani. Eram puțin impacientată, i-am zis soțului să se plimbe cu copilul și stau eu la rând, când copilul m-a luat de ✋ și mi-a zis: ‘nu plecăm, mami, nu te lăsăm singura cu toate atentatele astea. Mă întorc eu cu spatele la ei că nu îmi place ce fac. În ce mă privește, stai liniștită, mie îmi plac sânii, așa că voi avea prietena fata.’ Eu nu i-aș fi vorbit până la 12 ani, cu siguranță. El avea deja tranșat subiectul în capul lui. Relația barbat- femeie am abordat-o de la grădiniță, el fiind singurul copil care știa cum se fac normal copiii, restul știind că îi aduce barza sau că ies pe gură…”

“Eu cred ca îți trebuie mult curaj sa scoți asemenea desene, dar ca e absolut necesar pentru ca generațiile viitoare sa perceapă altfel normalitatea asta cu care tot defilam, noi, astia majoritari.
La noi in familie e susținută diversitatea de orice tip, așa ca eu as merge cu copiii la un astfel de film, la fel cum as merge și la un film in care protagoniștii nu ar fi gay. Pentru noi (Adulții, dar sper ca și pentru copii) orientarea sexuală a fiecăruia e treaba lui. Ne bucurăm sa vedem iubire in jurul nostru, indiferent cine cui o poarta.
Pentru mine nu homosexualitatea, ci homofobia (inclusiv cea mascata) e un fenomen extrem de interesant pe care îl tot studiez de ceva vreme.” Diana Vijulie, blogger

Pentru a putea veni cu o perspectivă psihologică întărită ( un fel de brainstorming între specialiști), am purtat o discuție cu doamna Gabriela Stoltz, psiholog principal medical, cercetator stiintific, lector universitar, doctor in psihologie și nu în ultimul rând, unul dintre formatorii- mentorii prezenți pe drumul meu către profesia de psihoterapeut.

După discuția cu aceasta, am avut libertatea de a vă scrie eu opinia dumneaei ( m-am simțit extrem de validată și investită că nu mi-a răspuns gen interviu și m-a lăsat să scriu eu) și a mea deopotrivă.

Răspunsul este simplu și scurt, fără multă filozofie și despicat firul în o mie.

Dacă filmul respectă o anumită structură, atunci el ar putea fi dat publicului, fără rezerve. Structura cea mai potrivită ar trebui să respecte anumiți pași, meniți să le rămână copiilor în minte, și anume:

1. Să înțeleagă că relațiile de cuplu între parteneri de același sex există.

2. Că aceste relații sunt acceptate, nefiind un moft sau o modă.

3. Că până în momentul de față sunt excepții, majoritatea populației fiind heterosexuală.

Dacă filmul ar urma altă structură, dacă ar fi un film pe același tipar ca celelalte, menit să îi facă pe copii să se agațe de personaj, în scop comercial ulterior, atunci acesta ar fi un eșec.

În privința vârstei, doamna Stoltz spunea că filmul ar fi potrivit părinților, care au ajuns deja la etapa discuțiilor despre sexualitate cu copiii, părinților care au avut deja discuția despre cuplurile hetero.

Evident că vizionarea este opțională, dar pentru cei care vor să poarte această discuție și nu știu cum să o facă, poveștile sunt pretexte bune pentru a începe discuții, pentru a aduce în lumină subiecte cu care nu ne simțim mereu confortabil în conversațiile noastre cu copiii.

De ce este important ca ai noștri copii să știe că cuplurile gay există și sunt acceptate? Pentru că nu știm cum va evolua propriul nostru copil, iar într-o astfel de situație nu l-am vrea speriat sau înfricoșat că propriul părinte nu l-ar accepta. Atunci cu siguranță am risca să intre în relații dubioase, ascunzându-se de noi, de frică.

Asadar, vom vedea daca va aparea primul film comercial, pe marile ecrane, cu personaje de alta orientare sexuala si cum va fi primit de publicul larg!