De când eram copil, gestionarea emoțiilor a fost o provocare pentru mine. Mai apoi am fost genul de adolescent care și-a exprimat furia din plin, pe spatele (la propriu) altora.
Mă certam rău, în speță cu băieții, dacă mă enervau. Urlam și țipam vrute și nevrute foarte mult dacă mă supăra cineva. Mă ascundeam și simțeam cum îmi explodează inima în mine dacă mi-era frică. Încet-încet, am învățat să reprim, să nu mă mai arăt în toată splendoarea mea de nervi ca nu cumva să nu mă mai placă oamenii. ” Fug oamenii de tine!” îmi zicea mama.
A urmat dezvoltarea personală și formarea mea ca psihoterapeut și am început să-mi las iar emoțiile să curgă, dar în privat, într-un mediu sigur, fără să rănesc alți oameni. Toate bune și frumoase până am ajuns iar într-un punct cheie. Gestionam și iar gestionam, dar nu ajungeam la un capăt.
Asta facem și noi cu ai noștri copii și mai ales cu adolescenții. Ne este teamă de emoțiile și trăirile lor, în special de cele pe care le etichetăm drept negative, cum ar fi furia, tristețea sau frustrarea.
Știința ne spune că orice emoție durează doar 90 de secunde (cu mici marje de eroare în funcție de tipologia fiecăruia). Dacă treci de aceste 90 de secunde, nu vei mai avea aceleași reacții (certat cu ceilalți, lovit, înjurat). Perfect adevărat! Fiziologic sau biologic vorbind, circuitul specific din creierul nostru își face treaba cu emoția în cele 90 de secunde. Și pot confirma, în cazul meu cu frica… este, încă, emoția pe care o gestionez așa.
Dar, din punctul meu de vedere, așteptarea sau încercarea de a gestiona atunci, în momentul acela, este doar o reprimare… aștept să treacă cele 90 de secunde, îmi activez cortexul prefrontal, prin activități raționale specifice acestuia (numărat, respirație conștientă) și frica trece. Trece dar mă și împiedică să fac multe. Este încă emoția care mă provoacă.
Dar acum știu ce ar fi bine să fac! Să fac exact același lucru ca și cu celelalte! Să mă opresc din a o gestiona! Să o trăiesc!
Nouă, oamenilor, ne este atât de frică să ne trăim emoțiile că facem orice altceva în afară de asta! Fie ni le revărsăm asupra altora, învinovățindu-i de trăirile noastre, fie căutăm soluții de gestionare, ca niște pilule magice care să ne ia cu mâna durerea.
• nu ne schimbăm serviciul de frică să trăim emoțiile ce urmează,
• nu ne spunem părerile de frică că nu vom mai corespunde celor care e musai să ne placă,
• ne creștem copiii după cărți, păreri și conferințe, pentru că ne e frică să ne asumăm că poate vom greși și Doamne!!! emoția aia chiar nu o pot trăi!!!
De ce e bine să ne trăim emoțiile? Pentru că au energie!
Știți energia aia pe care o simți când ești furios, de crezi că ești în stare să intri în coarde cu Moroșanu și să îl învingi? Energia aia care te duce să faci casa lună și să muți mobila cu o mână? Ei bine, energia aia trăită conștient te poate propulsa să miști munții din loc! Energia tristeții pierderii unei iubiri te poate face să scrii poezii ( nu alcoolul ingerat de supărare).
Revin la frică! Este emoția pe care eu nu mi-am dat voie să o trăiesc! Mi-e frică să-mi fie frică! O opresc conștient când apare, prin tehnici foarte corecte…cum ar fi exercițiile de respirație, care mă ajută mult în meditație, dar sar pasul acesta, de a trăi energia, de a simți energia fricii, de a vedea unde o pot duce.
Disclaimer: nu mă refer la frica din situațiile în care viața ne este pusă în pericol.
Dacă mă atacă un hoț nu o să spun: ” Mulțumesc! Mă duc să trăiesc frica! Ne vedem într-un minut jumătate!” Acolo e cu fugă sau atac!
Știu! E greu să ne vedem copiii trăind anumite emoții. Știu! Ne doare sufletul când îi vedem plângând sau țipând de furie! Dar nu le putem fura aceste experiențe! E musai să ne trăim noi frica de a ne vedea copiii trecând prin toate aceste stadii importante în dezvoltarea ființei umane, iar mai apoi lucrurile încep ușor să se schimbe!
Și adolescenților le este de cele mai multe ori frică să își trăiască emoțiile, în special dacă au învățat de mici că unele dintre ele sunt negative. Nu există emoții pozitive sau negative. Emoțiile sunt doar energia, ceea ce se naște în noi, ca urmare a unui stimul. Reacția, comportamentul ce vine ca urmare a unui stimul poate fi pozitiv sau negative. Ne putem răni și când suntem foarte bucuroși ( vedem asta foarte des la copii), așa cum putem fi niște forțe creatoare pornind de la tristețe sau furie.
De cele mai multe ori, adolescenții ajung în situații periculoase tocmai pentru că habar nu au că dețin puterea de a alege ce să facă în momentul în care simt o anumită emoție.
Noua serie animată fetițele Powerpuff aduce în prim plan adolescența și emoțiile ei explozive. Bliss este adolescenta ce se descurcă mai greu cu gestionatul emoțiilor, și acest lucru duce, de-a dreptul, la situații neprevăzute, iar astfel scenariul noilor episoade din Fetitele Powerpuff explorează zone noi.
Bliss este cea de-a patra și totodată sora mai mare a Fetițelor Powerpuff.
Dupa ce în iarna trecută și-a făcut pentru prima data apariția în Fetițele Powerpuff, Bliss, cea de-a patra (și totodată soră mai mare) fetiță Powewerpuff își face apariția în noile episoade ce vor rula din 20 august, de luni până vineri, de la 14:15, la Cartoon Network!
Înaltă, cu părul turcoise și ochi violet, Bliss (pe numele ei complet Blisstina) este o adolescentă ieșită din tipare: are un elefant ca animal de companie și o serie de superputeri nemaiîntâlnite – telekinezia, telepatia și explozii de energie – ce vor crea o agitație nemaipomenită în Townsville în momentul în care li se va alătura surorilor sale mai mici în lupta împotriva răului.
