Ce apreciez la scoala copiilor mei este lipsa acestei tradiții. Hai sa îi ducem lu’ doamna să aiba grijă acolo de copil…😉
Am auzit si de doamne care au primit masini din cheta părinților…așa…preventiv, sa nu scape vreun 4 sau vreun urlet la copii. Trist!
Si am mai auzit si faza cu “ florile” sunt altceva, un simbol așa al…fiecare cu teoria lui…
De ani buni lucrez si eu in scoala. Dar eu am anunțat de la inceput. Fara simboluri si alte mici atenții si “ e doar așa, plăcerea noastra, et cetera și așa mai departe…”
Ce am primit în schimb, în cantități industriale- vorba șlagărului?
Sute de felicitări hand-made, sute de flori sau aranjamente handmade ( de hârtie, practic, lemn, chiar si flori naturale cateodata).
As putea sa povestea multe despre factorii psihologici ai “datului” de diverse lucruri, dar mi-e teama sa nu pierdeți fix îndemnul meu sincer. Ajutați-vă copiii sa dăruiască din inimă! Sa dăruiască lucruri pe care și-au pus amprenta și sufletul! E un cadou de un milion de ori mai important!
Fiți voi primii care pun bazele acestei tradiții si încet-încet poate cea veche se va duce!
Aceasta este una dintre cele mai frumoase mesaje primite vreodata:
