Este răspunsul meu favorit atunci când sunt întrebata de ce mint copiii. Este o afirmație potrivită, de fapt, pentru orice comportament al copilului sancționat de adult, fără ca el însuși sa fie adeptul respectivului comportament.

Asa ca ne trezim supărați ca cel mic minte, fără sa ne mai amintim cum i-am spus deunăzi :

” Vezi cine este…zi și tu ca nu sunt acasă!” ” Sa nu-i spui lui tati despre asta.” ” Dacă ma oprește poliția zic și eu ca ma grabeam la o ruda bolnava.”

Nu e vorba doar despre atitudinea noastră autentica fata de copil, in sensul ca încercam sa ii spunem mereu adevarul, fără sa îl păcălim. Genul acesta de comportament este principalul factor de unde învață cei mici minciuna. Dar cred ca despre asta știe mai toată lumea, despre minciuna ( gătită mai prietenos in păcăleala) aruncată direct copilului. Îți închipui ca este ce va face și el la un moment dat.

In acest articol, vreau sa punctez aspectele subtile, uneori sau multelori inconștiente pe care copiii le experimentează, iar noi nu avem habar cum le procesează.

Eu am învățat sa îmi gestionez dialogul in prezenta copiilor, tocmai pentru a nu le transmite mesaje toxice, fără sa realizez. Și am mai învățat ceva! Sa nu mai pretind unui copil lucruri pe care eu nu le fac!

” Nu te mai certa cu fratele tău.” dar in același timp el experimentează tensiunea relației dintre parteneri, fie ea ascunsa de copii.

” Stai liniștit in banca și asculta!” in timp ce eu ma fatai pe la toate cursurile pe la care merg.

” Mai lasă telefonul și televizorul.” in timp ce eu doar asta fac.

” Nu-ți jigni colegii!” in timp ce eu vorbesc ” cu plăcere și entuziasm” despre toți cunoscuții mei.

Bat cu pumnul in masa in timp ce tip : ” Liniște!”

” E bine sa-ti faci temele!” după ce o vara întreaga l-am ținut in: ” Vine ea scoala! Lenevești tu acum, dar vezi tu când or începe temele!”

” Cine mai sunt și profesorii ăștia? Educația in România e de nimic!” apoi ne intoarcem către micuț și ii spunem cât de important este sa învețe și sa meargă la scoala!

* Mențiune: dacă avem suspiciuni ca al nostru copil este tratat necorespunzator la scoala, luam atitudine, nu ne revărsam furia verbal la adresa școlii sau a profesorilor in prezenta copilului, dar îl lăsam in același loc. Pentru ca ii va fi teama acolo, va merge zilnic in locul despre care părinții au spus lucruri teribile și va sta cu niște Adulți de care ii ca fi frica. Nu ne dorim asta pentru copilul nostru! Sa experimenteze sentimentul de frica, stres și frustrare multe ore pe zi.

Ca și concluzie, oferim copiilor noștri instrumentele corespunzătoare( costumul de baie) dar pretindem sa nu actioneze( sa nu se ducă lângă apa).

 

Adauga comentariu
No Comments