Când eram noi mici, nu mai citea bunica nicio carte despre cum se cresc copiii! Își vedea femeia de treaba, noi creșteam pe lângă casa omului și dacă o mai luam pe arătura, primeam sfânta corecție sa știm sa nu mai facem!
Jihadul este așa o mică Răscoala in fata războiului din mediul online, unde promovarea creșterii cu blândețe a copilului este o crima împotriva umanității! Chiar și unele figuri publice își fac cruce in cerul gurii și fac trei pași înapoi când aud de oameni care vin cu informații despre îmbunătățirea relației dintre părinte și copil.
” Sunt niște tâmpenii! Sensibilizează copiii! Ii transforma in tirani! Or sa ni se urce in cap! Au inventat americanii niște strategii, au distrus generații și acum au venit peste noi!”
Asa sa fie oare? Parentingul modern sa fie greșit?
Surpriza! Parentingul nu a fost niciodată diferit! Nu exista parenting modern și parenting de pe vremea bunicii! Trăim intr-o mare confuzie! Ce povestim noi ca făcea bunica este tradiție, convingeri și reguli transmise din generație in generație! Bunica știa de la mama ei și de la femeile din sat ca se face așa și așa când ajunge in impas cu al ei copil. Nu exista niciun curent in psihologia copilului sau in terapia de familie care sa fi promovat vreodată bătaia, umilirea sau pedeapsa! Nu exista nicio facultate de psihologie sau carte de specialitate de la Freud încoace care sa spună ceva diferit de ceea ce spune parentingul de azi.
Mai toți specialiștii și psihologii consacrați vorbesc despre același lucru. Am găsit scrieri ce datează de la 1800 cu aceleași informații pe care le răspândim noi azi, despre parentajul blând, despre unicitatea copilului, despre comunicarea eficientă, despre iubirea de sine și vindecarea de sine anterior asumării rolului de părinte.
Diferenta este ca la vremea respectiva, oamenii aia vorbeau pentru ei, își citeau cărțile unii altora și nu erau luați neaparat in seama! In ziua de azi, psihologii sau specialiștii ies public și împărtășesc informația, iar oamenii au senzația ca e noua, inventata secolul asta, menită sa distrugă omenirea!
Ce făceau ai noștri pe vremuri nu poate fi încadrat in ceva obligatoriu valabil și vindecător pentru psihicul uman! Își Creșteau copiii cum credeau ei, tot ghidați de ceva, iar nu de instinct! Erau ghidați tot de vorbele cuiva, doar ca acel cineva era o alta bunica, femeie, oameni prinși in anumite convingeri, credințe, tradiții! Ne-au crescut cu dragoste și cu intenții frumoase și e musai sa ii respectam pentru asta! In același timp o convingere nu este o informație studiată și cercetată!
Parentingul de azi și cel de acum câteva sute de ani spune același lucru! Bătaia, pedeapsa, reprimarea exprimării emoțiilor, șabloanele comportamentale nu au fost niciodată acceptate sau considerate soluții in creșterea unui copil.
Acum dacă vreti sa contestați cercetările și scrierile de specialitate, ce datează de sute de ani și pana in zilele noastre și sa spuneti ca vorba poporului, plină de convingeri și credințe limitatoare e varianta corecta, e dreptul fiecăruia! Dar măcar sa nu mai facem confuzia catalogându-l drept parenting tradițional sau clasic, ca și cum ar fi fost o părere avizata, iar acum s-au sucit psihologii, ca nu e așa!
Eu nu judec și nu condamn pe nimeni! Îmi închipui cât de greu ii era bunicii, neavând confortul zilelor noastre. Intr-o zi extenuantă, cu spălat rufe de mâna, hrănit animale, curățat, făcut mâncare, in condiții grele, numai de parenting cu blândețe nu ii ardea! Intr-un fel sau altul, trebuia sa-și țină copiii și in siguranța, și sănătoși și hrăniți și educați!
Dar noi ne-am simplicat existența sau cel putin așa credem! Eu zic ca merita acum sa ne orientam și spre sufletul nostru, pe dorința de a trai, nu doar de a supraviețui! Orice minut câștigat, du-l către binele psihicului tău, nu doar al corpului tău! Nu mai suntem in perioada in care condițiile vitrege ne obliga doar sa supraviețuim!
Muncim mult, obosim tare și așteptăm vacanțe in care sa ne facem poftele. Dar ce pofte? Senzația mea e ca oamenii după multa munca stresanta, emoții reprimate, iau repede banii câștigați și se răzbuna, la propriu, pe ei, ca metoda de descărcarea emoțională! Își cumpara lucruri sa fie văzuți, isi satisfac toate dorințele corpului- mâncam mult, bem mult- iar la sfârșit venim obosiți și parca deloc satisfăcuți! Iar copiii au fost dezastru in vacanța, ne-au obosit cât pentru un an! Avea mamaie dreptate, o pălmuță nu strica!
Dati credit o săptămâna parentingului…luați-va o saptamana de blândețe cu voi și cu ai voștri și împărtășiți experienta! Nu judecați pana nu încercați! Nu va lăsați pacăliți de aparente! Dacă vedeti ca omul e la casa lui, cu familie și un job bun, nu înseamnă ca este și bine cu el însuși! Nu putem eticheta :” uite ca am crescut și așa, cu mici bataite și pedepse și nu am murit! Ba chiar, uite ce bine suntem, conform cu tot ce zice in scriptele societății!”
Exteriorul și aparentele pot apărea de foarte multe ori exemplare, dar interiorul sa fie amorțit și letargic.
Offff…dacă ați știi cum suna durerea pe care o scoate cineva in terapie! Nu v-ați mai întoarce niciodată la altceva decât la blândețe și iubire de sine și de ceilalți.
Imi amintesc când am văzut prima mea terapie. Era a unui domn in toată firea, împlinit dacă ne-am fi luat după normele sociale! Dar lacrimile lui și strigatul din spatele tuturor acelor emoții reprimate și vise spulberate și suferințe îndurate, și chinul de a nu fi fost vazut, auzit, înțeles de ai lui au căzut ca un foc pe urechile și simțurile mele!
Am jurat atunci sa fac tot posibilul sa nu ii las pe ai mei sa ajungă acolo!
http://gabrielamaalouf.ro/index.php/2017/08/06/o-generatie-de-copii-prea-sensibili/
