Fac ce fac și tot la autorul meu favorit ajung, la Gibran Khalil, care spunea într-una din scrierile lui că ai noștri copii sunt copiii vieții, le putem da dragostea noastră, dar nu gândurile noastre, căci ei trăiesc în casa zilei de mâine, casă pe care noi nici măcar în vis nu o putem vedea!
De ce cred eu ca mamele trebuie iubite?
Eu am fost mereu sinceră cu ai mei copii, din toate punctele de vedere! Dacă m-au întrebat, le-am răspuns indiferent de întrebare, adaptând mereu explicația la vârsta lor, pentru a nu fi plictisitoare, nu de teamă! Știința a arătat că micuții iau din informație cât înțeleg la momentul respectiv.
Dacă vreți să aflați părerea mea sinceră despre acest subiect, atunci aceasta este:
Decizia părinților de a vaccina sau nu propriul copil nu trebuie luată întrebând vecinii, colegii de birou sau citind ce fac bloggeri, jurnaliștii sau persoanele publice. E posibil să avem senzația că poate aceste persoane sunt mai bine informate, că știu mai multe lucruri, dar vă garantez că și așa decizia ta ca om nu are nicio legătură cu o altă persoană. Nu am sfătuit niciodată pe cineva să facă ceva, nici în terapie ( nefiind etic de altfel), nici în viața de zi cu zi, pentru că nu poți decide pentru alt om.
Cei care mă cunosc știu că eu nu-mi prea fac planuri, liste pe obiective pe care trebuie să le obțin pâna la termenul x.
Trecuse deja un an de când mă simțeam tristă. Era momentul să-mi pun viața cap la cap. Dar de unde să încep? Nici nu știu ce am! Știu că am devenit mama și că asta mi-a schimbat total sensul pentru care respiram zilnic. Mi l-a schimbat în bine, era ceva mai mult decât până acum, sunt două suflețele care licăresc fericire în fiecare secundă! Și atunci de ce sunt tristă?
Conectarea cu copiii noștri este primul pas din lungul și îmbucurătorul drum de cunoaștere
Și ce drum! Plin de aventură, cu zile senine și savuroase, dar și cu furtuni vijelioase, când nu mai știm ce e de făcut. Am auzit foarte des acest termen, conectare. Simțim atunci când copiii experimentează trăiri negative – tristețe, frustrare, dezamăgire – și știm că nu trebuie să le ignorăm. Realizăm că copilul nostru a intrat într-o stare de neînțelegere a sinelui, a lumii – aș spune eu – că undeva conexiunea s-a blocat, rupt.
Întotdeauna am fost dispusă și disponibilă pentru discuții de orice natură cu micuții mei. De la întrebări de genul: ” De ce albinele zboară?” până la ” Dar puiuții de albine de unde vin?” drumul este foarte scurt, chiar abrupt, aș spune.
Este oficial!!!
Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat astăzi, 16 noiembrie 2016, legea care prevede că 1 Iunie – Ziua Copilului este sărbătoare legală în care nu se lucrează.
Te simți neînțeles? Ba chiar marginalizat, luat în derâdere sau chiar etichetat, catalogat pentru că vrei ce e mai bun pentru tine, copiii, familia ta?
