Știți zicala aceea: ” Capul plecat de sabie nu este tăiat?” Ei bine, eu aș continua-o! ”Dar nici bine nu îi e!!!” Cui? Chiar capului! Nici soarele nu-l vede!
A fost un act eroic… e nevoie de mult curaj să începi să te iubești cu adevărat!
Pentru că mulți ar putea-o percepe ca pe un act egoist sau ca pe o încălcare a unei reguli… Cine ți-a dat ție voie să te iubești? Ai cerut aprobare?
Pentru că au existat mulți părinți, care m-au întrebat la cursuri ce strategii să aplice pentru a-i motiva pe copiii lor să citească mai mult, am decis să vă povestesc strategia noastră pentru pofta de citit ( noi chiar așa o numim în familie), dar și ce cărți ne-au ajutat și ne-au devenit foarte dragi.
Este musai să acceptăm că există momente în viată în care simțim că nu mai putem și pace, că vrem să ne facem bagajele, să fugim în lume și să nu ne mai uităm înapoi. Poate am și făcut-o în unele situații, ieșind elegant din situații care nu ne aduceau nimic bun. Poate am făcut-o cu eleganță, poate am dat pur și simplu bir cu fugiții.
Dar ce ne facem când suntem mame? Când luat geanta,la revedere și bonjour nu mai este o opțiune? Când parcă oboseala, frustrarea și sentimentul că suntem depășite sunt mai apăsătoare ca de obicei?
Sun Plaza organizează Sun Talks. Hai să vorbim despre trup si suflet! Acestea sunt o serie de seminarii de unde participanții primesc informatii utile de la vorbitori importanți.
”Face cât îi permit! Ce înseamnă moda asta cu copiii liberi, care fac ce vor, când vor?”
Așa ne certa o mămică, pe mine și pe alte fete dintr-un grup de mămici, în plin proces de empatizare cu un copil ce experimenta o emoție dificilă, precum furia.
Unde întorc capul, în ultima perioadă, aud părinți cu aceeași frică – de a nu-și traumatiza copilul…
Și o înțeleg bine, căci am jucat și eu în episodul acela, până mi-am dat demisia cu eleganță. Pe de altă parte, mă bucură să văd o generație pornită pe iubire, emoție, empatie, compasiune, dornică să crească copii iubiți, doriți, feriți de traumele copilăriei lor.
Când mama e nervoasă, copilul se îndoiește de iubirea ei…
Am făcut parte, o perioadă, din categoria părinților cărora le era teamă să-și arate sentimentele în fața copiilor. Credeam că este obligatoriu să zâmbești tot timpul, să râzi, chiar și atunci când doare.
SuperCoders, atelier organizat de Orange, pornește prin țară să descopere 250 de copii talentați și dornici să învețe să programeze. Astfel, în acest an, atelierele SuperCoders au loc în 5 orașe din țară: București, Ploiești, Târgoviște, Pitești și Râmnicu Vâlcea. .
SuperCoders este un atelier de programare special conceput pentru copiii cu vârste între 10 și 13 ani pentru a face primii pași în lumea codului cât mai ușor și distractiv. Scopul atelierului este de a-i învăța pe aceștia cum să folosească timpul petrecut pe calculator în mod util.
Responsabilitățile noastre și responsabilitățile copiilor
Vă povesteam despre responsabilitățile mele, despre cum le-am ales, că am să vă povestesc și despre responsabilitățile celorlalți, respectiv ale copiilor.
Cum spuneam și atunci, responsabilitatea nu este o povară, o sarcină grea ce trebuie să atârne greu în spatele nostru, așa cum o prezintă dicționarul limbii române. Etimologic vorbind, responsabilitatea vine din împreunarea a doua cuvinte: răspuns+ abilitate ( engl. response+ ability). Așadar, responsabilitatea este abilitatea mea de a răspunde anumitor sarcini.
Dacă responsabilitatea înseamnă abilitatea unei persoane de a răspunde la o activitate sau acțiune dată, atunci nimic mai simplu în a alege responsabilitățile copiilor noștri. Mulți dintre noi, părinții, ne întrebăm, câteodată dacă supraresponsabilizăm sau subresponsabilizăm micuții.
