De cum ne naștem, primim identități bine stabilite. Ni se dăruiește un nume, o naționalitate, o religie, o tradiție, o cultură.
De când eram copil, gestionarea emoțiilor a fost o provocare pentru mine. Mai apoi am fost genul de adolescent care și-a exprimat furia din plin, pe spatele (la propriu) altora.
Cum am făcut ochi în dimineața asta, atenția mi-a fost captată de un text de pe Facebook al Ioanei, Prințesa Urbană. Spunea acolo că îi va atenționa public, de acum înainte, pe toți cei care fură texte integral și nu menționează autorul.
Când era Charlize mică am petrecut ore pentru masajul ei. Era cel mai drag si așteptat moment al zilei! Ne bucuram amândouă de această minunată formă de timp de calitate părinte copil. Când a mai crescut și deja prinsese multă energie, am dus-o la kineto, cu gândul clar să facă sport în continuare. Nu îmi doream și încă nu îmi doresc un copil cu un stil de viață sedentar.
Cel mai greu lucru din viața mea a fost sa spun ” Nu Știu!” Să nu știi să răspunzi la o întrebare, să nu știi ceva despre un subiect însemna pentru mine să fii needucat ( să folosesc cuvântul frumos).
Dacă ai un frate sau o soră, știi despre ce vorbesc! Argumentele raționale nu au nicio importanță atunci când vezi noua bicicletă a fratelui tău sau ghiozdanul ușor adolescentin al surorii tale. Ce contează că nu te poți urca încă pe o astfel de bicicletă! O vrei și gata! Vezi tu după aia ce faci cu ea!
Trebuie să recunosc că am mai picat în păcatul de a mă victimiza și de a mă plânge că nu reușesc să fac una și alta pentru că nimeni nu mă ajută.
As putea scrie acest lucru folosind o singura propoziție. Pentru simplul fapt ca iti pui aceasta intrebare este de inteles ca iti pasa de binele copilului tau, de binele familiei tale.
Când eram eu mică visam să devin pilot de Formula 1. Cred că nu mai este nevoie să vă povestesc cât de mult râdeau oamenii de mine. Eu, o fetiță de 30 de kilograme, visam la ceva mai presus de puterea de imaginație a multora. Îi înțeleg acum! Poate că și mie mi-ar fi greu să procesez o astfel de informație dacă ar veni de la fetița mea de doar 30 de kg, în ziua de azi. Mi-ar fi greu, dar aș da o șansă visului frumos!
Primul gând care îmi trece prin cap atunci când încep un proiect nou este faptul că cealaltă persoană va spune NU. Nu mă gândesc că îmi va spune: ” Nu, nu e bine!”. Îmi imaginez cu tristețe că nici nu mă va asculta până la capăt, că nici nu va știi despre ce este vorba.
