De cum ne naștem, primim identități bine stabilite. Ni se dăruiește un nume, o naționalitate, o religie, o tradiție, o cultură.
Cum am făcut ochi în dimineața asta, atenția mi-a fost captată de un text de pe Facebook al Ioanei, Prințesa Urbană. Spunea acolo că îi va atenționa public, de acum înainte, pe toți cei care fură texte integral și nu menționează autorul.
Când era Charlize mică am petrecut ore pentru masajul ei. Era cel mai drag si așteptat moment al zilei! Ne bucuram amândouă de această minunată formă de timp de calitate părinte copil. Când a mai crescut și deja prinsese multă energie, am dus-o la kineto, cu gândul clar să facă sport în continuare. Nu îmi doream și încă nu îmi doresc un copil cu un stil de viață sedentar.
Cel mai greu lucru din viața mea a fost sa spun ” Nu Știu!” Să nu știi să răspunzi la o întrebare, să nu știi ceva despre un subiect însemna pentru mine să fii needucat ( să folosesc cuvântul frumos).
As putea scrie acest lucru folosind o singura propoziție. Pentru simplul fapt ca iti pui aceasta intrebare este de inteles ca iti pasa de binele copilului tau, de binele familiei tale.
Primul gând care îmi trece prin cap atunci când încep un proiect nou este faptul că cealaltă persoană va spune NU. Nu mă gândesc că îmi va spune: ” Nu, nu e bine!”. Îmi imaginez cu tristețe că nici nu mă va asculta până la capăt, că nici nu va știi despre ce este vorba.
Când eram eu însărcinată, îmi închipuiam că o să nasc copilul un mini Einstein. Îi citeam cărți și cărticele, iar muzica clasică era o rutină ce nu putea fi sărită nici la cea mai mare urgență.
Am primit provocarea de mai bine de o luna, dar nu m-am motivat sa scriu. Eu sunt genul de persoana care vorbeste mult si am senzatia ca stie toata lumea tot despre mine. Ce sa mai spun?
Cu toții am sesizat, realizat faptul că fericirea este diferită de la om la om. Fiecare are felul lui de a-și îndeplini dorințele, de a-și seta obiectivele în așa fel încât starea de fericire să apară în calea sa. Dar oare care este explicația fiziologică?
Conform tăticului Freud, visul este un fenomen psihic de compromis. Cum adică? Adică ne satisface și nevoia de somn și nevoia de a ne trăi toate dorințele ( instinctuale, în speță) inconștiente sau reprimate, fără a strica somnul.
