Lumea a disparut de sub picioarele mele, la propriu. Ma zvârcoleam pe jos într-o durere insuportabilă.
Ce am învățat eu din aceasta experienta? Nota 4 la purtare… Ma mai gândesc! Știu exact ce am simțit!
Îmi amintesc cu așa de mare emoție primul aparat foto pe care l-am primit cadou. Nu era al meu personal, îl împărțeam cu sora mea, dar nu avea nicio importanță! Cred că a fost primul lucru pe care l-am împărțit cu drag.
Pare frumos și relaxant sa muncești de acasă! Poți sa te trezești când vrei, sa te apuci de treaba când ai chef, sa faci pauze..nu te întreabă nimeni cât e ceasul sau cât ai muncit azi.
“ Te rog, sunt atât de obosita!”
Am privit cu stupoare filmulețul în care o profesoară era împinsă, înjurată și umilită de o clasă întreagă de elevi. Evident că părerile sunt împărțite. Copiii sunt de vină! Ba profesoara! Ba părinții!!!
A sfârâit puternic! Erau lacrimile mele pe plita încinsă! As fi vrut sa le șterg, dar mâinile îmi erau pline de aluat, iar sunetul acela îmi ilustra exact starea de spirit!
Am citit cartea lui Dr. Ellis Silver- Oamenii nu sunt de pe Pamant( Humans are not from Earth). Orice credințe as avea, in mine trăiește puternic și dorința de a citi și experimenta totul. Nu ma pot abține.
Nu a avut cum să nu-mi sară în ochi dezbaterea pe tema tăierii moțului în timpul orei de dirigenție.
Stăteam obosită pe canapea. Parcă aveam chef să mă uit la televizor, dar nu voiam să întind mâna după telecomandă. Era una dintre zilele alea în care voiam doar odihnă. Nimic mai mult!
