Sunt convinsă că micutii au nevoie de mult timp sa realizeze raul cauzat atunci când agresează alt copil.
Ajung in fata școlii si constat cu stupoare cum unul dintre parinti blocase o banda, un sens întreg mai bine zis. Nu l-a claxonat nimeni cu toate ca ne-am chinuit cu toții mai bine de 10 minute sa reușim sa parcăm și noi.
Muncim mult, învățam mult, facem fapte bune, ajutam oameni, creștem și trăim alături de persoane minunate care ne fac viața frumoasa!
Era un doar un micuț băiețel ca oricare altul, cu obrăjori bucalati precum un ursuleț de plus pufos. Lumea ii spunea Motanas. Buclele lui bălai și răzvrătire erau irezistibile! Ți-ai fi plimbat degetele prin ele o vesnicie și încă un minut.
Este răspunsul meu favorit atunci când sunt întrebata de ce mint copiii. Este o afirmație potrivită, de fapt, pentru orice comportament al copilului sancționat de adult, fără ca el însuși sa fie adeptul respectivului comportament.
Pentru ca nu au știut niciodată! Respectul nu se învață! Maxim se poate modela, prin exemplul parintilor sau mentorilor. Mai mult de atât, respectul este ceva ce se câștiga sau in cazul copiilor se simte. Dacă se simt respectați, respecta înapoi!
Da, așa ar putea fi catalogata generația copiilor noștri, dacă privim umanitatea și empatie ca pe o sensibilitate, iar tupeul drept curaj!
Desene animate cu personaje gay- perspectiva psihologica si perspectiva cititorilor
., Familie implinitaSe pare ca viitoarele filme de animație pentru copii sunt pregătite pentru un astfel de pas, introducerea personajelor cu o alta orientare sexuală. Intr-un interviu pentru Huffingtonpost, Ron Clements, regizorul filmului Moana, afirma faptul ca ” posibilitățile sunt destul de deschise in acest moment”.
Se pare ca viitoarele filme de animație pentru copii sunt pregătite pentru un astfel de pas, introducerea personajelor cu o alta orientare sexuală.
Pana la 26 de ani, am oscilat între 42 și 48 de kilograme. Eram constant la cura de îngrășare și sufeream teribil când îmi spuneau băieții ca sunt slăbănoagă, țeava sau alte apelative.
Cu toate astea, greutatea mea îmi dădea “autoritatea” sa le spun tuturor celor mai plinuti ca TREBUIE sa slăbească, menționând ca nu zic asta din răutate, ci doar pentru binele lor, ca doar “știi, kg in exces dăunează grav sănătății.”
Au trecut mulți ani și m-am îngrășat și eu. Experimentez și eu acum părerile oamenilor de bine( serios vorbesc) care îmi spun cât este de important pentru sănătatea mea sa slăbesc, sa fac sport! Totul bine și frumos și corect! Doar ca acum pusă in acei papuci, reușesc sa înțeleg ce simt oamenii când le dai sfaturi, ci cele mai bune intenții! Se simt rău și suferă! De ce?
Pentru ca oamenii știu! Și ca sunt grași și ca au nasul mare, dinții strâmbi sau ca mega alunita de pe frunte merge scoasă! Nu mai au chef sa le fie reamintit zilnic ceea ce ei știu deja, văd sau se lupta pentru asta!
Daca nu ești medic, de specialitate sau nu ai soluții concrete din experienta( gen medicul x este foarte bun)…filosofiile pe toate aceste teme enervează, deranjează sau chiar îl fac pe om sa sufere!
Ne putem împărtăși experiențele de cât de bine ne simțim sau cât de mult am slăbit prin sport, de cât de bine respiram după ce ne-am reparat nasul sau cât de bine se întinde fondul de ten după ce ne-am scos alunita. Oamenii se lasă inspirați de povesti, iar nu de sfaturi sau judecați!
Oamenii poarta batalii de care noi nu avem habar! E in regula sa fim alături unii de alții, sa ne susținem, dar fără a ne judeca, fără in a ne erija in experți când nu ni se cere!
